Decizia CCR nr. 721/2016Paragraful 12

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. a) , art. 83 alin. (1) lit. b) şi art. 91 alin. (1) lit. a) din Codul penal sunt constituţionale. Consideră că dispoziţiile legale care stabilesc condiţiile în care instanţa de judecată poate face aplicarea unor instituţii juridice, precum renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu aduc nicio atingere principiului egalităţii în faţa legii. Aceste condiţii sunt de natură a demonstra o perseverenţă a infractorului în conduita antisocială, fie o gravitate mai mare a infracţiunii săvârşite, ceea ce împiedică sau limitează posibilitatea instanţei de judecată de a dispune aplicarea unei astfel de măsuri. Totodată, condiţiile reţinute în textele legale criticate dau expresie dispoziţiilor art. 74 din Codul penal care prevăd criteriile generale de individualizare a pedepsei, potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului şi altele. Apreciază că motivele de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute, Curtea Constituţională reţinând în jurisprudenţa sa faptul că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice îşi găseşte aplicarea doar atunci când părţile sunt în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil - cum este în cazul de faţă ipoteza săvârşirii ori nu a unei infracţiuni - iar nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei privitor la care îşi găseşte aplicarea, aşadar intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 192 din 31 mai 2005.