Decizia CCR nr. 407/2016Paragraful 12
Paragraful 12
9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal sunt constituţionale, întrucât acestea nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. Renunţarea la aplicarea pedepsei nu este exclusiv o exprimare a voinţei instanţei de judecată, legea stabilind condiţii cu privire la persoana infractorului sau cu privire la limita maximă specială a pedepsei pentru care se poate aplica. În plus, normele procesual penale criticate disting şi cu privire la conduita ce poate fi considerată incompatibilă cu renunţarea la aplicarea pedepsei. Arată că aceste condiţii negative nu trebuie cumulate, ci este suficient ca una dintre acestea să îl descalifice pe infractor pentru a se putea renunţa la aplicarea pedepsei. Susţine că norma penală reglementează condiţiile negative de natură a demonstra fie o perseverenţă a infractorului în conduita antisocială, fie o gravitate mai mare a infracţiunii săvârşite, astfel fiind limitată posibilitatea instanţei de judecată de a avea încredere în persoane care au mai suferit o condamnare. Consideră că, din motivarea autoarei excepţiei, reiese că aceasta solicită o completare a textului de lege criticat, în sensul acordării posibilităţii ca instanţa de judecată să aprecieze cu privire la pericolul social al unei infracţiuni, în condiţiile în care inculpatul are antecedente penale. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, întrucât ar îndeplini rolul de legislator pozitiv, şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite, întrucât ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării".
Sursa oficială ↗