Decizia CCR nr. 632/2016Paragraful 26

22. Pentru aceste considerente de principiu, Curtea Constituţională a respins în mod consecvent ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii (Decizia nr. 514 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie 2007, Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, şi Decizia nr. 788 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 2 noiembrie 2007). Curtea a reţinut că "legiuitorul constituant, prin art. 134 alin. (2) din Constituţie, a consacrat în domeniul răspunderii disciplinare «rolul de instanţă de judecată» al Consiliului Superior al Magistraturii. Acest rol atribuit Consiliului nu atrage calificarea acestuia drept o instanţă judecătorească, aspect menţionat prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, astfel că nu se poate interzice accesul liber la justiţie al persoanei judecate de această «instanţă extrajudiciară» [...]. De aceea, legiuitorul constituant derivat a stabilit că hotărârile Consiliului date în acest domeniu sunt supuse controlului judecătoresc exercitat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie" (Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, paragraful 25). Cu referire la cele statuate, Curtea subliniază faptul că, în cadrul controlului judecătoresc astfel exercitat, pot fi ridicate excepţii de neconstituţionalitate, aşa încât nu poate fi reţinută vreo încălcare a liberului acces la justiţia constituţională al părţilor în astfel de litigii.