Decizia CCR nr. 584/2016Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat creează o inegalitate între persoanele care au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, care au putut cunoaşte despre existenţa actelor frauduloase înainte de intrarea în vigoare a art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 (în perioada martie 2001-iunie 2005) şi cele care au aflat de asemenea acte după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Mai arată că se încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât prin invocarea de către o instanţă a aplicării normei criticate situaţiilor juridice născute şi actelor încheiate anterior intrării ei în vigoare se ajunge ca legea nouă să desfiinţeze sau să modifice situaţii juridice anterioare care au fost guvernate de regimul nulităţii absolute prevăzut de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Or, ar trebui să se aplice doar în cadrul raporturilor juridice apărute după intrarea ei în vigoare. Ca atare, susţine că nu poate fi reţinută decât incidenţa Legii nr. 10/2001 - regimul nulităţii absolute instituit prin art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nicidecum a prevederilor Legii nr. 247/2005 care modifică Legea nr. 10/2001 prin instituirea unui alt regim al nulităţii, supus prescripţiei extinctive prin instituirea pentru acţiunea în nulitate a unui termen de prescripţie de un an de la data luării la cunoştinţă a actelor încheiate în frauda Legii nr. 10/2001. Susţine că "s-ar ajunge la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile dacă s-ar aplica şi contractelor încheiate între 2001-iunie 2005". Arată, în continuare, că aplicarea normei noi regimului juridic al nulităţii existent la data încheierii unor acte sub imperiul legii vechi şi stabilirea incidenţei unui termen de prescripţie a acţiunii în nulitate instituit prin legea nouă, fără a analiza valabilitatea actelor în raport cu legea în vigoare la data încheierii acestora, pune problema unei încălcări a dreptului de acces la instanţă. Autoarea excepţiei face referire la jurisprudenţa prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul preeminenţei dreptului şi noţiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerinţe a puterii legislative în administrarea justiţiei în scopul influenţării deznodământului judiciar al litigiului şi a subliniat necesitatea respectării exigenţei egalităţii armelor, precum şi a principiului securităţii juridice. În ce priveşte principiul egalităţii armelor, afirmă că este încălcat ca urmare a faptului că statul intervine într-un litigiu în care el însuşi este implicat ca pârât, emiţând o lege nouă care îl favorizează net, în detrimentul celeilalte părţi. Aplicarea Legii nr. 247/2005, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a acţiunilor judecătoreşti pentru persoane care au deschis procedurile juridice şi administrative în temeiul Legii nr. 10/2001 prin înlăturarea protecţiei instituite prin art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sau a diminuării drepturilor pe care le-ar obţine, ar conduce la înlăturarea caracterului previzibil şi accesibil al legii. În ce priveşte încălcarea dreptului de proprietate privată, se arată că drepturile deduse judecăţii se încadrează în noţiunea de "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai arată că aplicarea Legii nr. 247/2005 unui proces pendinte, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001 pentru persoanele care au deschis anterior procedurile administrativ-juridice în temeiul acestei legi ar conduce la înlăturarea caracterului previzibil şi accesibil al legii.