Decizia CCR nr. 557/2016Paragraful 6

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, obligând instanţa de fond să pronunţe o soluţie ce nu este conformă convingerilor sale şi legii aplicabile în materie, încalcă dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie. O instanţă de control judiciar nu poate impune niciodată soluţia pe care trebuie să o dea instanţa de fond. Or, din dispozitivul Deciziei instanţei de control judiciar nr. 933 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, rezultă că sentinţa instanţei de fond a fost anulată, în sensul admiterii cererii formulate de către creditorii apelanţi, dosarul fiind trimis judecătorului-sindic "în vederea deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei". Opinia instanţei de fond este aceea că în condiţiile în care instanţa de control judiciar a considerat că procedura trebuie deschisă, aceasta trebuia să şi dispună expres în acest sens. Analizând fondul cererii şi apreciind-o ca fiind întemeiată, instanţa de control judiciar este îndrituită, legal, să ia toate măsurile şi să facă toate operaţiunile pe care şi judecătorul fondului (judecător-sindic) le poate realiza. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, obligatorii pentru instanţa de fond, conform prevederilor art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se referă la acele chestiuni subsidiare, incidentale, adiacente etc., care nu rezolvă însuşi fondul litigiului; dacă fondul litigiului a fost soluţionat de către instanţa de control judiciar, ea dezlegându-l în mod clar şi fără ca prima instanţă să mai poată interveni în acest sens, decizia pronunţată trebuie să conţină şi soluţia dată asupra chestiunii deduse judecăţii.