Decizia CCR nr. 556/2016Paragraful 24

18. Totodată, dispoziţiile legale criticate sunt conforme şi cu exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. Este adevărat că astfel de măsuri dispuse în cursul urmăririi penale declanşate împotriva unei persoane se interpretează ca fiind o "ingerinţă a unei autorităţi publice" în exercitarea dreptului garantat de art. 8 paragraful 2 (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea din 2 august 1984, pronunţată în Cauza Malone împotriva Regatului Unit, paragraful 64). Totuşi, cu prilejul pronunţării Hotărârii din 21 aprilie 2009, pronunţată în Cauza Răducu împotriva României, paragraful 92, Curtea de la Strasbourg a reamintit că, pentru a fi conformă cu alin. 2 al art. 8 din Convenţie, o astfel de ingerinţă trebuie să fie prevăzută de lege. Expresia "prevăzută de lege" impune nu numai respectarea dreptului intern, ci se referă, de asemenea, la calitatea legii, care trebuie să fie compatibilă cu principiul supremaţiei dreptului (a se vedea Hotărârea din 12 mai 2000, pronunţată în Cauza Khan împotriva Regatului Unit, paragraful 26). În contextul supravegherii secrete exercitate de autorităţile publice, dreptul intern trebuie să ofere protecţie împotriva ingerinţei arbitrare în exercitarea dreptului unei persoane protejat de art. 8 (Malone, citată anterior, paragraful 67, şi Hotărârea din 6 septembrie 1978, pronunţată în Cauza Klass şi alţii împotriva Germaniei, paragraful 59).