Decizia ÎCCJ nr. 24/2024 (RIL)Punctul I
Punctul I
I. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și obiectul recursului în interesul legii
20. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită, prin sesizarea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept:
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 460 alin. (5) lit. b) și d) și alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și ale pct. 38 din titlul IX «Impozite și taxe locale» capitolul II «Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri» secțiunea a 4-a «Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale» din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, în sensul de a se stabili dacă, după depunerea declarației de impunere și stabilirea impozitului pe clădirile nerezidențiale prin raportare la valoarea clădirii rezultată din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, valoarea impozabilă a clădirii mai poate fi sau nu stabilită, pentru același an fiscal de referință, pe baza unui raport de evaluare, dacă nu au intervenit schimbări cu privire la starea fizică și/sau regimul juridic al clădirii. ...
21. Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 3 octombrie 2024, formându-se Dosarul nr. 2.119/1/2024. ... ...
Sursa oficială ↗