Decizia ÎCCJ nr. 24/2024 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 74. Prioritar unei analize de fond a problemei de drept supuse dezbaterii, se impune verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii. ... 75. Așa cum se prevede în art. 126 alin. (3) din Constituția României, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție are rolul de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, potrivit competenței sale. ... 76. În acest scop, potrivit art. 514 din Codul de procedură civilă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. ... 77. În temeiul art. 515 din Codul de procedura civilă, „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“. ... 78. Așa cum s-a reținut în jurisprudența instanței supreme, în cuprinsul hotărârilor judecătorești definitive, anexate cererii de recurs în interesul legii, trebuie să se identifice în mod concret dispoziția legală interpretată și aplicată, precum și silogismul juridic de interpretare a normei legale, care a condus la o aplicare neunitară a aceluiași text de lege. Soluțiile diferite trebuie să rezulte din chiar conținutul neclar al normei, susceptibil de interpretări diferite, de natură a conduce la concluzii contradictorii, în una și aceeași situație juridică, și nu din aplicări nuanțate ale normei raportat la aspecte factuale reținute în mod particular în fiecare litigiu. Numai în aceste condiții se justifică intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a da o interpretare legii, asigurând aplicarea ei unitară (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 5 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 27 iunie 2023, paragraful 43). ... 79. Examinând sesizarea de față în coordonatele determinate de textele normative menționate anterior, care stabilesc mecanismul, scopul și condițiile de admisibilitate ale recursului în interesul legii, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită în vederea interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 460 alin. (5) lit. b) și d) și alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și ale pct. 38 din titlul IX „Impozite și taxe locale“ capitolul II „Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri“ secțiunea a 4-a „Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale“ din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, în sensul de a se stabili dacă, după depunerea declarației de impunere și stabilirea impozitului pe clădirile nerezidențiale prin raportare la valoarea clădirii rezultată din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, valoarea impozabilă a clădirii mai poate fi sau nu stabilită, pentru același an fiscal de referință, pe baza unui raport de evaluare, dacă nu au intervenit schimbări cu privire la starea fizică și/sau regimul juridic al clădirii. ... 80. Așadar, din conținutul sesizării rezultă că autorul ei tinde la a obține o interpretare obligatorie a prevederilor legale menționate anterior, care să asigure aplicarea lor unitară într-o situație factuală determinată, descrisă cu un grad relativ ridicat de precizie: întocmirea unor rapoarte de evaluare și solicitarea stabilirii, pe baza lor, a impozitului anual pentru clădiri nerezidențiale în privința cărora, pentru același an fiscal de referință, impozitul a fost deja stabilit prin decizii de impunere care au luat în considerare, pentru determinarea bazei impozabile, valoarea clădirii astfel cum reiese din actul translativ de proprietate, fără să fi intervenit vreo modificare cu privire la starea fizică sau regimul juridic al clădirii, care să se repercuteze asupra valorii ei. ... 81. Cu alte cuvinte, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție ca, pe calea unei decizii de recurs în interesul legii, să stabilească dacă, după stabilirea inițială a valorii impozabile a clădirilor prin aplicarea dispozițiilor art. 460 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal, pentru același an de referință și în aceleași condiții referitoare la starea fizică sau la regimul juridic al clădirilor, poate interveni o modificare sau o actualizare a valorii de impunere în raport cu dispozițiile art. 460 alin. (5) lit. b) și ale art. 460 alin. (6) din Codul fiscal. ... 82. Pentru ilustrarea primei orientări jurisprudențiale indicate de autorul recursului în interesul legii, pe care acesta o consideră în acord cu litera și cu spiritul legii, au fost anexate hotărârile judecătorești pronunțate în trei cauze: Sentința civilă nr. 6.030 din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.754 din 29 iunie 2023 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 11.839/3/2022; Sentința civilă nr. 1.214 din 17 mai 2023 a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.379 din 8 decembrie 2023 a Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2.500/117/2022; Decizia nr. 1.162 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. ... 83. Verificând conținutul acestora, se constată că numai în hotărârile pronunțate în Dosarul nr. 11.839/3/2022 (Sentința civilă nr. 6.030 din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.754 din 29 iunie 2023 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal) a fost analizată și încadrată juridic o stare de fapt similară cu cea indicată în ipoteza factuală pe care este grefată problema de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii, aceea în care contribuabilul solicită ca valoarea impozabilă a clădirilor în discuție să fie stabilită pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, conform art. 460 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal, în condițiile în care, pentru același an fiscal (în speță, 2022), impozitul pe clădiri fusese deja stabilit prin aplicarea criteriului prevăzut în art. 460 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal, constând în valoarea clădirilor astfel cum rezultă din actele prin care s-a transferat dreptul de proprietate. ... 84. În esență, instanțele au reținut că art. 460 alin. (5) din Codul fiscal reglementează, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirilor proprietatea persoanelor juridice, o serie de modalități sau criterii alternative, între care nu există o ordine de preferință: a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal; b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării; c) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior; d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate; în situația în care nu este precizată valoarea în documentele care atestă proprietatea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal; e) în cazul clădirilor care sunt finanțate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării; f) în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii și comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosință, după caz. ... 85. Însă, odată aleasă una dintre variantele astfel reglementate, contribuabilul nu mai poate solicita stabilirea unei alte valori impozabile, pentru același an fiscal și la un interval scurt de timp de la momentul impunerii inițiale, fără să fi dovedit intervenirea unor modificări în starea fizică sau în regimul juridic al clădirilor. ... 86. De asemenea, s-a reținut că singura normă juridică în care se prevede când anume se actualizează valoarea clădirilor este cea din art. 460 alin. (6) din Codul fiscal, potrivit căreia „Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 5 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință. În situația depunerii raportului de evaluare după primul termen de plată din anul de referință acesta produce efecte începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor“. ... 87. În celelalte două exemple jurisprudențiale indicate (Sentința civilă nr. 1.214 din 17 mai 2023 a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.379 din 8 decembrie 2023 a Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2.500/117/2022, și Decizia nr. 1.162 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal), situația juridică dedusă judecății a fost diferită de cea vizată de recursul în interesul legii, astfel că acele hotărâri judecătorești nu pot fi valorificate pentru ilustrarea primei orientări jurisprudențiale. ... 88. În acest sens este de observat, din studiul considerentelor hotărârilor judecătorești menționate, că în cauzele respective nu s-a pus problema interpretării și aplicării dispozițiilor art. 460 alin. (5) lit. b) sau d) din Codul fiscal în contextul modificării ori actualizării valorii de impunere pe baza unui raport de evaluare, ci a determinării unei noi valori impozabile a clădirilor ca urmare a încheierii unor acte adiționale în care a fost evidențiată distinct valoarea clădirilor dobândite, în condițiile în care această valoare nu fusese precizată în contractele de vânzare-cumpărare inițiale. ... 89. Prin urmare, disputa judiciară nu a avut legătură cu un eventual concurs între criteriile prevăzute de art. 460 alin. (5) la lit. b) și d) din Codul fiscal sau cu posibilitatea actualizării valorii impozabile în temeiul alin. (6) al aceluiași articol, ci s-a purtat în jurul aplicării prevederilor art. 460 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal, prin raportare la dispozițiile pct. 53 din titlul IX - Impozite și taxe locale capitolul II - Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri secțiunea a 6-a, Declararea, dobândirea, înstrăinarea și modificarea clădirilor din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, conform cărora „(…) în cazul în care valoarea clădirii nu se evidențiază distinct în actele prin care se dobândește/înstrăinează dreptul de proprietate, impozitul pe clădiri se va stabili la valoarea totală din actul respectiv. (…)“, care poate include, de exemplu, valoarea terenului înstrăinat odată cu clădirea. ... 90. În schimb, hotărârile judecătorești definitive anexate subsumat celei de-a doua orientări jurisprudențiale, pe care autorul sesizării nu o împărtășește, au ca premisă factuală situația reevaluării clădirii pe baza unui raport întocmit de un evaluator autorizat, după o primă stabilire a valorii impozabile în temeiul art. 460 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal, corespunzător valorii reieșite din actul translativ de proprietate. ... 91. Cât privește încadrarea în drept a situației de fapt expuse, în Decizia civilă nr. 275 din 9 februarie 2024 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 19.560/3/2022, și în Decizia civilă nr. 1.317 din 30 mai 2024 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 17.255/3/2022, se reține, în esență, că interpretarea logico-sistematică a prevederilor art. 460 alin. (2) , (5) , (6) și (8) , art. 461 alin. (1) și (2) și ale art. 462 alin. (1) din Codul fiscal, împreună cu dispozițiile corespunzătoare cuprinse în pct. 38, 39 și 57 din titlul IX al Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, conduce către concluzia că legislația fiscală permite, la calculul impozitului pe clădiri, luarea în considerare a valorii stabilite pe baza unui raport de evaluare, chiar și în situația în care clădirea a fost dobândită în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, în cazul persoanelor juridice [art. 460 alin. (6) din Codul fiscal prevedea termenul de 3 ani pentru actualizarea valorii impozabile a clădirii anterior modificării sale prin pct. 197 al art. I din Legea nr. 296 din 18 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1269 din 21 decembrie 2020. În forma actuală, termenul este de 5 ani]. ... 92. În același sens, în Decizia civilă nr. 1.149 din 12 iunie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 27.843/3/2022, s-a reținut că autoritatea fiscală trebuie să țină seama de raportul de evaluare depus până la primul termen de plată aferent anului de referință, în vederea stabilirii sau actualizării valorii impozabile în condițiile art. 460 alin. (5) din Codul fiscal și pct. 38 din titlul IX al Normelor metodologice, ulterior momentului înregistrării fiscale a clădirii în temeiul actului translativ de proprietate în care era menționat prețul vânzării, cu precizarea suplimentară că, în temeiul pct. 40 din titlul IX al Normelor metodologice, raportul de evaluare poate fi verificat sub aspectul conformității lui cu standardele de evaluare în vigoare la momentul evaluării. ... 93. Rezumând, dintre cele șase hotărâri judecătorești definitive anexate recursului în interesul legii, trei hotărâri soluționează unitar problema de drept ce formează obiectul sesizării, o hotărâre conține o soluție divergentă asupra aceleiași probleme de drept (provenind, ca și primele trei hotărâri, de la Curtea de Apel București), iar celelalte două, chiar dacă au avut în vedere aplicarea art. 460 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal, analizează în realitate o problematică diferită de cea care formează obiectul recursului în interesul legii. ... 94. Or, pentru îndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la soluționarea diferită a aceleiași probleme de drept prin hotărâri judecătorești definitive, este necesar, pe de o parte, ca soluțiile opuse să rezulte din conținutul neclar al normei juridice, de natură a conduce la interpretări și concluzii contradictorii, în una și aceeași situație juridică, iar nu din aplicarea nuanțată a normei în funcție de premise factuale diferite. ... 95. Pe de altă parte, existența unei singure hotărâri definitive prin care a fost pronunțată o soluție divergentă, provenind de la aceeași curte de apel în care s-a conturat orientarea jurisprudențială opusă, nu este aptă să contureze riscul dezvoltării practicii judiciare neunitare, pe fondul unor divergențe serioase între instanțele judecătorești în interpretarea și aplicarea legii. ... 96. Așa cum s-a reținut anterior în jurisprudența instanței supreme, „noțiunea de practică judiciară presupune că instanțele judecătorești au fost învestite cu soluționarea acelei probleme de drept într-un număr semnificativ de cauze, astfel încât devine posibilă identificarea unei orientări majoritare și a alteia minoritare sau a unei divergențe serioase între instanțele judecătorești în interpretarea și aplicarea legii“, lipsa unei practici judiciare divergente sau existența acesteia doar într-o fază incipientă la momentul declanșării recursului în interesul legii fiind sancționată cu inadmisibilitatea sesizării [Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 5 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 27 iunie 2023 (paragrafele 58 și 59)]. ... ...