Decizia ÎCCJ nr. 24/2024 (RIL)Punctul III

III. Orientările jurisprudențiale divergente 24. Autorul sesizării a arătat că, în practica judiciară, s-au evidențiat două orientări cu privire la problema de drept în discuție, care, în opinia sa, nu constituie rezultatul unor circumstanțe factuale diferite, ci o consecință a modului în care instanțele au procedat la corelarea prevederilor legale în discuție cu ansamblul legislației fiscale. ... 25. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a reținut că nu este permis ca după stabilirea valorii impozabile a clădirii pe baza declarației de impunere a dobânditorului imobilului, prin aplicarea criteriului prevăzut de art. 460 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal, contribuabilul să obțină stabilirea unei alte valori impozabile a clădirii, pe criteriul prevăzut de art. 460 alin. (5) lit. b) din același act normativ, și anume printr-un raport de evaluare asupra valorii clădirii întocmit de către un evaluator autorizat, dacă nu au intervenit schimbări cu privire la starea fizică și/sau la regimul juridic al clădirii, dispozițiile art. 460 alin. (6) din Codul fiscal nefiind aplicabile. ... 26. Ca argument primar în construcția logico-juridică a tezei jurisprudențiale, instanțele au considerat că, odată cu depunerea declarației de impunere în condițiile art. 102 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contribuabilul își asumă veridicitatea informațiilor privind valoarea clădirii pentru care datorează impozit, iar dacă valoarea impozabilă a clădirii a fost determinată în raport cu criteriul prevăzut de art. 460 alin. (5) lit. d) teza I din Codul fiscal (valoarea care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate), această valoare nu mai poate fi modificată (redusă), în favoarea contribuabilului, pentru anul fiscal de referință, prin întocmirea unui raport de evaluare pro causa, de către un evaluator autorizat, în condițiile art. 460 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal. ... 27. Criteriul prevăzut de art. 460 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal devine incident în ipoteza prevăzută de art. 460 alin. (6) din Codul fiscal, atunci când este actualizată periodic valoarea impozabilă a clădirii, ipoteză care, însă, nu era incidentă în cauzele analizate. ... 28. În această linie de argumentație s-a reținut, raportat la elementele din spețele deduse judecății, că, odată declarată valoarea impozabilă a clădirii, contribuabilul trebuie să dovedească existența unor schimbări semnificative care justifică modificarea acelei valori, mai ales dacă modificarea este consistentă și dacă intervine la un interval relativ scurt după depunerea declarației de impunere. ... 29. Potrivit susținerilor autorului sesizării, instanțele care s-au raliat acestei orientări jurisprudențiale au respins acțiunile formulate împotriva direcțiilor de impozite și taxe locale care, pe fondul unei practici administrative constante, nu au luat în considerare, la stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea imobilelor rezultată din rapoarte de evaluare întocmite de evaluatori autorizați, ci s-au raportat doar la valoarea imobilelor declarată inițial de contribuabili în conformitate cu prevederile art. 460 alin. (5) lit. d) teza I din Codul fiscal. ... 30. În sensul acestei orientări jurisprudențiale au fost atașate sesizării următoarele hotărâri judecătorești: Sentința civilă nr. 6.030 din 17 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.754 din 29 iunie 2023 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 11.839/3/2022; Sentința civilă nr. 1.214 din 17 mai 2023 a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.379 din 8 decembrie 2023 a Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2.500/117/2022; Decizia nr. 1.162 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. ... 31. În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a reținut că legislația fiscală permite ca, după stabilirea valorii impozabile a clădirii conform criteriului prevăzut de art. 460 alin. (5) lit. d) teza I din Codul fiscal, pe baza valorii din actul translativ de proprietate, contribuabilul să obțină stabilirea unei alte valori impozabile a clădirii, pe criteriul prevăzut de art. 460 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal, și anume printr-un raport de evaluare asupra valorii clădirii întocmit de către un evaluator autorizat, chiar dacă nu au intervenit schimbări cu privire la starea fizică și/sau de regim juridic al clădirii. ... 32. Instanțele care s-au raliat acestei opinii au arătat că modalitățile de stabilire a valorii impozabile a clădirii, astfel cum sunt reglementate în art. 460 alin. (5) din Codul fiscal, sunt enumerate în mod alternativ, persoana juridică proprietară a clădirii nerezidențiale având posibilitatea să aleagă între aceste modalități. ... 33. Întrucât legiuitorul nu a acordat prioritate niciunuia dintre criteriile prevăzute de art. 460 alin. (5) din Codul fiscal, contribuabilul are libertatea de a atașa declarației fiscale oricare dintre înscrisurile menționate în mod alternativ de legiuitor, pentru stabilirea valorii impozabile. ... 34. Prin urmare, în cazul transferului dreptului de proprietate, valoarea impozabilă a clădirilor poate fi stabilită atât pe baza actului translativ de proprietate, cât și pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat. ... 35. Codul fiscal nu prevede că, la stabilirea cotei de impozitare, se ține seama de valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare, când clădirile sunt dobândite de mai mult de cinci ani, ci că, pentru stabilirea impozitului pe clădiri, valoarea impozabilă poate fi, printre altele, cea rezultată dintr-un raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat, fără a reglementa vreun termen de la data dobândirii clădirii. ... 36. Dispozițiile art. 460 alin. (5) și (6) din Codul fiscal reglementează situații juridice diferite: prima este situația stabilirii valorii de impozitare, iar cea de-a doua este situația actualizării valorii impozabile a clădirii după o perioadă de cinci ani de la data stabilirii cotei de impozitare. Aceste situații sunt consecutive, nu se exclud reciproc și nici a doua situație nu o înglobează pe prima. ... 37. Faptul că art. 460 alin. (6) din Codul fiscal stabilește obligația și modalitatea de actualizare a valorii impozabile a clădirii nu exclude de la aplicare prevederile art. 460 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal și deci posibilitatea persoanei juridice de a declara, ca valoare impozabilă a clădirii, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare, persoana juridică având acest drept fără a fi ținută de un termen, singura condiție fiind aceea de a nu depăși termenul de 5 ani stabilit de art. 460 alin. (6) , caz în care nu se pune în discuție declararea valorii construcției, ci actualizarea acestei valori. ... 38. Din modalitatea de redactare a dispozițiilor art. 460 alin. (5) și (6) din Codul fiscal nu se poate stabili că declararea de către persoana juridică a unei valori impozabile a clădirii rezultate dintr-un raport de evaluare, după ce, inițial, valoarea impozabilă a fost stabilită de organul fiscal ca fiind valoarea clădirii rezultată din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, ar reprezenta o actualizare. ... 39. Un argument în plus în construcția logico-juridică a acestei teze jurisprudențiale a fost dat de dispozițiile pct. 38 din titlul IX „Impozite și taxe locale“, capitolul II „Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri“, secțiunea a 4-a „Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale“ din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, care instituie un drept pentru contribuabili și, corelativ, o obligație pentru organele fiscale locale, în sensul în care, dacă se depune la organul fiscal local o declarație a contribuabilului la care se anexează un raport de evaluare, valoarea impozabilă a clădirii este considerată a fi cea care rezultă din raportul de evaluare, chiar și în cazul în care clădirea a fost finalizată sau dobândită de contribuabilul - persoană juridică în ultimii trei sau cinci ani anteriori anului de referință (în funcție de reglementarea aplicabilă în timp). ... 40. Pe această linie de argumentație s-a reținut în concret, raportat la elementele din spețele deduse judecății, că depunerea declarației de impunere în termenul stabilit de Codul fiscal nu echivalează cu asumarea, din partea contribuabilului, a valorii impozabile pentru clădirea menționată în declarație, întrucât dispozițiile pct. 39 alin. (2) din titlul IX capitolul II secțiunea a 4-a din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal permit ca, în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare să fie depuse în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declarația contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referință, așadar și la un moment ulterior depunerii declarației de impunere. ... 41. În situația particulară a clădirii nou dobândite de contribuabil, date fiind obligațiile statornicite de art. 461 alin. (2) din Codul fiscal și pct. 57 lit. a) din titlul IX capitolul II secțiunea a 6-a din Normele metodologice de depunere a declarației de impunere în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirii, cu toate că declarantul datorează impozit pe clădiri abia începând cu data de 1 ianuarie a anului următor dobândirii clădirii, a valida opinia susținută de organul fiscal înseamnă a accepta că, pentru stabilirea valorii impozabile în baza unui raport de evaluare, contribuabilul trebuie să depună la organul fiscal local acest raport de evaluare în 30 de zile de la data dobândirii clădirii, întrucât acesta este termenul în care este ținut să depună declarația de impunere inițială. ... 42. Or, pct. 39 alin. (2) din titlul IX capitolul II secțiunea a 4-a din Normele metodologice permite depunerea raportului de evaluare până la primul termen de plată din anul de referință (31 martie). ... 43. În sensul acestei orientări jurisprudențiale au fost atașate sesizării următoarele hotărâri judecătorești: Sentința civilă nr. 690 din 15 februarie 2023 a Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia civilă nr. 275 din 9 februarie 2024 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 19.560/3/2022; Decizia civilă nr. 1.317 din 30 mai 2024 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 17.255/3/2022, la care este atașată Sentința civilă nr. 1.382 din 16 martie 2023 a Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal; Decizia civilă nr. 1.149 din 12 iunie 2024 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 27.843/3/2022 la care este atașată Sentința civilă nr. 2.387 din 1 noiembrie 2023 a Tribunalului Ilfov - Secția civilă. ... ...