Decizia ÎCCJ nr. 116/2024 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Asupra admisibilității sesizării 84. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudențială, următoarele condiții de admisibilitate necesar a fi îndeplinite cumulativ: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; (iii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; (vi) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 85. Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, toate cerințele legale mai sus enunțate se verifică. ... 86. Respectiv, se reține că sunt îndeplinite primele două condiții de admisibilitate referitoare la existența unei cauze aflate în curs de judecată, în competența legală a unui complet de judecată al tribunalului, învestit să judece cauza în ultimă instanță, în conformitate cu prevederile art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă. ... 87. Totodată, din verificările efectuate, se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate, precum și faptul că nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu există, în prezent, practică judiciară care să justifice promovarea unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării. ... 88. Și condiția ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere este îndeplinită, instanțele fiind chemate să interpreteze noțiunea de „venituri realizate ilicit în perioada suspendării activității comerciale“, ce fac obiectul confiscării, potrivit art. 73 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, în contextul contestării acestei măsurii complementare dispuse prin procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției. ... 89. Cu privire la cerința noutății, analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că aceasta se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (a se vedea, spre exemplu, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014). ... 90. În cauză, instanțele de trimitere fie nu prezintă niciun argument asupra acestei condiții (precum în cazul sesizării din Dosarul nr. 1.386/1/2024), fie se referă tocmai la împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat până în prezent asupra acestei chestiuni ori la faptul că problema de drept nu a primit dezlegări jurisprudențiale consecvente (în cazul dosarelor nr. 1.616/1/2024 și nr. 1.691/1/2024). ... 91. În ceea ce privește condiția de admisibilitate a existenței unei probleme de drept veritabile, s-a arătat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept că, pentru a fi considerată reală, chestiunea de drept trebuie să privească posibilitatea unei interpretări diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte sau incidența unor principii generale, al căror conținut sau sferă de aplicare sunt discutabile (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). Or, s-a statuat în sensul că problema de drept susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite trebuie să constea într-o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017, Decizia nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018, Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 59; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 36). ... 92. Verificând în sesizările formulate aceste din urmă cerințe, se observă că instanțele de trimitere, în punctul de vedere exprimat, se situează pe poziții antagonice, după cum s-au exprimat și opinii teoretice care contrazic practica ce s-a conturat până în prezent, ceea ce conduce la concluzia că norma de drept supusă interpretării constituie o problemă reală, cu un grad de dificultate suficient de ridicat pentru a da naștere unor interpretări diferite. ... 93. În ceea ce privește modul de formulare a întrebărilor adresate instanței de trimitere, se apreciază necesar ca acestea să fie reformulate, raportat la cadrul normativ relevant și în considerarea faptului că, în accepțiunea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este de a analiza circumstanțe de fapt, ci de a da dezlegări unor chestiuni în legătură cu interpretarea și aplicarea legii. ... 94. În consecință, pentru a oferi un răspuns util instanțelor de trimitere se va reține că, prin intermediul întrebărilor, se solicită, în esență, a se stabili dacă „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 73 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, sintagma «venituri realizate ilicit» se referă la veniturile brute realizate din activitatea comercială desfășurată între data suspendării activității comerciale și momentul constatării contravenției sau la veniturile nete rezultate în aceeași perioadă după înlăturarea cheltuielilor, a obligațiilor ori altor sarcini fiscale“. ... ... X.2. Asupra fondului chestiunii de drept 95. Astfel cum s-a arătat, trimiterile se referă la dezlegarea noțiunii de „venituri realizate ilicit“ în perioada suspendării activității comerciale, ce fac obiectul măsurii complementare a confiscării dispuse prin procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției în temeiul art. 73 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000. ... 96. Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 reglementează activitățile din sectorul comercial și al serviciilor de piață privind cerințele necesare desfășurării acestor activități, structurile de vânzare, practicile comerciale și regulile generale de comercializare, precum și sancțiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia. ... 97. Potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 capitolul II - Cerințe și criterii necesare desfășurării activității comerciale - „Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii“. ... 98. Conform art. 73 subsumat capitolului VII - Sancțiuni, „Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: 1. desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) , cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă: (…); 23. desfășurarea oricărui exercițiu comercial în perioada suspendării activității comerciale, cu amenda prevăzută la pct. 1 lit. a) -e) , caz în care limitele minime și maxime se dublează, iar veniturile realizate ilicit în perioada dintre data suspendării activității comerciale și momentul constatării contravenției se confiscă și se fac venit la bugetul de stat.“ (subl. n.). ... 99. Dificultatea de interpretare a sintagmei „veniturile realizate ilicit“ a survenit, în argumentația instanțelor de trimitere, în contextul în care noțiunea de „venituri“ nu este definită de legiuitor în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 99/2000. S-a apreciat, pe de o parte, că nu se face distincție între venitul brut și cel net, iar măsura confiscării ar trebui aplicată doar la veniturile nete, întrucât cheltuielile obligatorii nu reprezintă un venit realizat de către operatorul economic, câtă vreme pentru veniturile realizate sunt necesare cheltuielile fie cu materia primă, fie cu produsele supuse revânzării, precum și achitarea obligațiilor fiscale aferente către bugetul de stat. După cum, într-o altă interpretare, s-a argumentat în sensul că textul nu face distincție între venitul brut și cel net tocmai pentru că acesta vizează, de fapt, toate încasările înregistrate în urma adoptării unei conduite ilicite, de natură contravențională, fără deosebire după cum acestea îi profită sau nu propriu-zis contravenientului, deci fără luarea în considerare doar a venitului obținut în urma scăderii taxei pe valoarea adăugată, impozitului pe venit ș.a.m.d. ... 100. În soluționarea problemei de drept ce face obiectul sesizării, punctul de plecare îl reprezintă necesitatea observării, sub un prim aspect, atât a „literei“, cât și a „spiritului“ legii, în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia „modalitățile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci și spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor“ (Decizia Curții Constituționale a României nr. 456 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 16 noiembrie 2018, paragraful 77). ... 101. Aplicând această modalitate de interpretare, se constată, într-o analiză literală a textului art. 73 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, că legiuitorul nu a făcut distincția între venituri nete și venituri brute, astfel încât, în temeiul unui alt principiu de drept - ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus - nici judecătorul nu ar trebui să o facă. ... 102. De asemenea, dezlegarea înțelesului și întinderii noțiunii de venituri urmează a fi determinate prin cercetarea „scopului“ normei și prin recurgere la alte metode de interpretare, precum cea istorico-teleologică. ... 103. În acest sens, se reține din expunerea de motive că Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 a fost adoptată pentru „reglementarea distribuției produselor și serviciilor de piață“, dar și pentru „limitarea severă a posibilității de fraudă și corupție“. ... 104. Iar atingerea dezideratului anterior menționat s-a concretizat în definirea și sancționarea unor fapte de natură contravențională, printre care se numără și cea de la art. 73 pct. 23, ce face obiectul prezentei dezlegări. ... 105. Potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 „Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București“. ... 106. Art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reglementează sancțiuni contravenționale principale și complementare aplicabile faptelor ce constituie contravenții. Conform art. 5 alin. (3) , „Sancțiunile contravenționale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții“, iar art. 5 alin. (5) din același act normativ dispune în sensul că „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei și pot fi cumulate“. De asemenea, art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal“. ... 107. În contextul normativ trasat se poate observa că „scopul“ sancționării faptei de natură contravențională, „desfășurarea oricărui exercițiu comercial în perioada suspendării activității comerciale“, cu amendă, ale cărei limite minime și maxime se dublează, dar și prin confiscarea veniturilor realizate ilicit în perioada dintre data suspendării activității comerciale și momentul constatării contravenției, corespunde intenției legiuitorului de a asigura limitarea severă a fraudei. ... 108. Fapta incriminată este una de o foarte mare gravitate, aspect ce se deduce, pe de o parte, din împrejurarea că limitele amenzii, ca sancțiune principală, au fost dublate prin raportare la contravenția ce viza desfășurarea activității fără autorizarea prevăzută de lege. ... 109. După cum caracterul periculos al faptei se deduce cu ușurință din împrejurarea că agentul economic, cu bună-știință, cunoscând clar că activitatea îi fusese suspendată printr-un alt act de constatare a contravenției, alege să ignore sancțiunea aplicată și, în dispreț față de lege, să continue desfășurarea acesteia. ... 110. Raportat la cele de mai sus, nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia ar trebui supuse confiscării numai sumele ce corespund venitului net, calculat ca reprezentând diferența dintre venitul brut și costurile asociate cu producția de bunuri sau servicii, deducerile, cheltuielile administrative, taxele și impozitele aferente, în acest fel realizându-se nu numai o distincție literală nepermisă de legiuitor, ci fiind contrazis chiar scopul actului normativ. ... 111. Pentru respectarea ordinii de drept este firesc ca operatorul economic să fie privat de toate sumele încasate ca urmare a exercitării activității în mod ilicit. ... 112. De asemenea, trebuie avut în vedere că măsura complementară a confiscării, prevăzută de art. 73 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, reprezintă o sancțiune, astfel încât veniturile rezultate în afara dispozițiilor legale, respectiv când desfășurarea oricărui exercițiu comercial este suspendată, nu pot fi alocate unor cheltuieli, întrucât s-ar ajunge, practic, la eludarea caracterului acesteia. Agentul economic aflat în situația analizată nu ar putea pretinde scăderea unor cheltuieli ori a taxelor și impozitelor plătite pentru a se ajunge, practic, la confiscarea doar a profitului net. ... 113. În ceea ce privește problema TVA-ului, aspect pus în discuție în dosarele conexe, se observă că trimiterile instanțelor nu conțin suficiente elemente care să permită o dezlegarea a sintagmei „venituri realizate ilicit“ din cuprinsul art. 73 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000. Respectiv, nu se arată dacă este vorba despre TVA în legătură cu livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în derularea activității în perioada de suspendare, care a fost impusă, colectată de la consumatorul final și, ulterior, virată Ministerului Finanțelor, sau despre TVA care a fost doar evidențiată în facturile fiscale emise și ulterior nu a fost virată bugetului de stat. În prima ipoteză, cum sumele plătite către Ministerul Finanțelor de o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA reprezintă suma totală sau parțială a TVA colectate pentru prețul de consum final al bunurilor sau serviciilor taxabile, ce este integral suportată de către consumatorul final, deci, TVA nu reprezintă un venit, s-ar putea conchide în sensul că sintagma „venituri realizate ilicit“ nu cuprinde sumele reținute și, respectiv, vărsate de operatorul economic cu acest titlu la bugetul de stat, neputând face obiectul sancțiunii complementare a confiscării în temeiul dispozițiilor art. 73 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000. În timp ce, în cea de-a doua ipoteză, în interpretarea și aplicarea textului art. 73 pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, ar însemna că sumele evidențiate cu titlu de TVA, ce nu au fost vărsate la bugetul de stat, s-ar regăsi în noțiunea de „venituri realizate ilicit“ și ar putea face obiectul confiscării. ... 114. De asemenea, în soluționarea sesizării vor fi reținute considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 535/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, indicată la secțiunea a VII-a a prezentei decizii, ale cărei considerente se aplică mutatis mutandis și în prezenta sesizare, fiind vorba despre aceeași sancțiune, a confiscării sumelor încasate pentru bunuri livrate sau servicii prestate, deși se dispusese suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru, autorul excepției dorind micșorarea acestui cuantum prin interpretarea textului de lege criticat în sensul constituționalității acestuia, în măsura în care privește doar profitul net al agentului economic. ... 115. Astfel, în decizia citată, instanța de contencios constituțional a reținut că: 27. (…) sancțiunea instituită de textul de lege criticat este adecvată - capabilă în mod obiectiv și abstract să ducă la îndeplinirea scopului pentru care a fost instituită, și anume privarea operatorului economic de sumele încasate ca urmare a exercitării activității sale în mod ilicit, respectiv prin afectarea concurenței loiale și obligarea operatorului economic ca în viitor să respecte prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999, precum și actele emise și măsurile dispuse de către organele fiscale competente în aplicarea acestui act normativ. ... 28. Totodată, sancțiunea confiscării este una necesară, pentru a înlătura consecința dobândirii unui avantaj obținut în mod ilicit, sumele încasate supuse confiscării provenind din săvârșirea unor fapte antisociale, cu un grad de pericol social apreciat de legiuitor ca fiind crescut. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că Legea fundamentală nu ocrotește și nu garantează dreptul de proprietate privată în legătură cu sumele obținute cu încălcarea legii. Dimpotrivă, Constituția îl obligă pe legiuitor să reglementeze căi/modalități de recuperare a sumelor astfel dobândite, în speță confiscarea sumelor încasate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragraful 60). ... 29. Referitor la caracterul proporțional al măsurii, Curtea urmează să analizeze sancțiunea confiscării sumelor încasate ca limitare a dreptului de proprietate prin raportare la jurisprudența sa și la cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. O primă observație privește faptul că sancțiunea confiscării sumelor încasate intră sub incidența celui de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a «amenzilor». În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că atât amenda, cât și sumele confiscate se subsumează noțiunii de «amenzi» [a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16]. ... 30. În ceea ce privește obligația verificării existenței unui just echilibru între interesul general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a plăti amenzile poate încălca garanția consacrată în primul alineat al art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă prin aceasta se impune o sarcină excesivă sau se aduce atingere în mod grav situației financiare a petentei [a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Cu toate acestea, autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de «amendă» trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Din acest punct de vedere, soluția legislativă criticată se înscrie în «larga marjă de apreciere» a statului. ... 31. Curtea observă că, astfel cum s-a reținut la paragraful 16 al prezentei decizii, autorul excepției a fost sancționat contravențional cu amendă și confiscarea sumelor încasate, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, pentru săvârșirea unei contravenții prevăzute de lege, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, ce constă în continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii, deoarece nu a respectat sancțiunea complementară dispusă anterior de organele fiscale, respectiv suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru, ca urmare a săvârșirii unei alte fapte contravenționale. Rezultă astfel că ingerința în dreptul de proprietate sub aspectul confiscării sumelor încasate corespunde interesului general circumscris obligației statului de a reglementa măsuri care să descurajeze încălcarea legii și să înlăture consecințele negative care decurg din acestea. ... 32. Curtea constată că sancțiunea complementară a confiscării sumelor încasate, reglementată prin textul de lege criticat, se aplică în ipoteza anterior evidențiată, iar gravitatea sa este justificată de persistența autorului în săvârșirea faptelor contravenționale, precum și de conduita lipsită de bună-credință în privința obligației de respectare a legilor statuate prin art. 1 alin. (5) și art. 57 din Constituție. ... 33. Critica de neconstituționalitate privește un element în raport cu care se apreciază asupra «justului echilibru» între interesele concurente, acest element constituindu-l cuantumul sumei supuse confiscării. Potrivit textului de lege criticat, confiscarea privește «sumele încasate», autorul dorind micșorarea acestui cuantum prin interpretarea textului de lege criticat în sensul constituționalității acestuia, în măsura în care privește doar profitul net al agentului economic. Argumentele autorului excepției nu se referă însă la existența unei sarcini exorbitante impuse operatorului economic, sub aspectul unei atingeri grave a situației financiare a acestuia. Faptul că operatorul economic și-a desfășurat activitatea în mod ilicit, iar în cursul acesteia s-a angajat în alte raporturi juridice care au generat drepturi și obligații corelative, nu constituie un motiv care să justifice conduita sa contrară legii. ... 34. În concluzie, din analiza făcută, Curtea reține că sancțiunea confiscării sumelor încasate, reglementată prin art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, respectă justul echilibru între interesul general și imperativele apărării dreptului de proprietate privată. ... 35. Cât privește atingerea adusă art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, Curtea reține că libertatea economică și, subsecvent, libertatea comerțului presupun garantarea dreptului de a desfășura o activitate economică într-un mediu concurențial ale cărui pârghii sunt fixate de stat prin lege. Numai în acest fel concurența va presupune o confruntare loială între operatorii economici care acționează pe același segment de piață și care oferă consumatorilor produse similare. Legiuitorul are astfel obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, precum și posibilitatea de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea lor, aceasta fiind semnificația sintagmei «în condițiile legii» cuprinsă în art. 45 din Constituție (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007). Astfel, veniturile realizate de operatorii economici sunt supuse unui proces de fiscalizare necesar realizării dezideratului cuprins în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia România este stat social. În aceste condiții, pentru a garanta respectarea prevederilor legale prin care statul a înțeles să disciplineze activitatea operatorilor economici, s-au instituit sancțiuni, textul de lege criticat reglementând în acest sens. ... ... 116. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ... ...