Decizia ÎCCJ nr. 64/2026 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, constată următoarele: 27. Instanța supremă reține că prezenta sesizare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. A. Asupra admisibilității sesizării 28. Prealabil cercetării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, se impune analizarea îndeplinirii cumulative a condițiilor de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în raport cu prevederile art. 519 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură civilă), potrivit cărora „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 29. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudența instanței supreme dezvoltată pe marginea mecanismului procedural în discuție -, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept să fie reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să prezinte caracter de noutate; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 30. Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege. ... 31. Astfel, sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în recurs, conform art. 97 pct. 3 din Codul de procedură civilă. ... 32. Condiția de admisibilitate referitoare la legătura de dependență dintre chestiunea de drept și soluționarea cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită, în contextul în care prin motivul de casare invocat prin cererea de recurs s-a criticat modalitatea de interpretare a chestiunii de drept vizate de sesizare. ... 33. Cerința nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție este și ea îndeplinită, în condițiile în care nu există dezlegări de principiu ale acelorași chestiuni de drept sau ale unor chestiuni similare date de instanța supremă în cadrul acestei competențe specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanțelor judecătorești din țară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop - hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și, respectiv, recursul în interesul legii. ... 34. Chestiunea de drept dezlegată prin Decizia nr. 77/2023 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este similară, ci complementară. ... 35. Condiția noutății chestiunii de drept este, la rândul ei, îndeplinită. Astfel cum s-a reținut în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pornind de la scopul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, acela de a preîntâmpina apariția unei practici judiciare neunitare, condiția noutății poate fi prezentă nu numai în contextul unei reglementări nou-intrate în vigoare, ci și al uneia vechi, impunându-se însă ca jurisprudența asupra respectivei probleme de drept să se afle într-un stadiu incipient (Decizia nr. 73 din 9 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 20 ianuarie 2021; Decizia nr. 8 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 16 martie 2023; Decizia nr. 12 din 20 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 aprilie 2023). ... 36. Așadar, pentru evaluarea acestei cerințe, prezintă relevanță nu doar momentul adoptării actului normativ în care sunt cuprinse dispozițiile supuse interpretării, ci și dacă acestea au făcut obiectul unei practici judiciare consistente. ... 37. În cauză se constată că, deși norma juridică supusă interpretării are o anumită vechime, Legea nr. 295/2004 fiind în vigoare de la data de 30 decembrie 2004, totuși, practica judiciară cu privire la această problemă de drept are caracter relativ recent. ... 38. Deopotrivă, este îndeplinită și cerința potrivit căreia chestiunea de drept vizată de întrebare este reală, veritabilă și susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu. ... 39. Astfel, noțiunea de „chestiune de drept“, deși nu este definită de legiuitor, presupune în mod necesar o „problemă de drept reală și veritabilă“, în sensul ca „norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară“ și să fie „legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare“ (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016, paragraful 37; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 46, etc.). ... 40. În cauză se constată că textul de lege supus interpretării, art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004, ridică dificultăți de corelare, astfel cum rezultă din jurisprudența relevantă comunicată de instanțe și chiar din punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea pendinte, dată fiind modalitatea în care este reglementată raportat la noțiunea de militar. Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 este definită legal noțiunea de cadre militare și noțiunea de personal militar este indicată prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 384/2006. ... 41. În acest context normativ se pune întrebarea dacă militarilor, în calitate de persoane care au efectuat stagiul militar obligatoriu și care au fost trecute ulterior în rezervă, le este conferită calitatea de militar astfel cum este prevăzută de art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 pentru a justifica îndreptățirea de a solicita și obține dreptul de port armă de foc letală. ... 42. În considerarea argumentelor antereferite se constată că mecanismul reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi utilizat, sesizarea fiind admisibilă. ... ... B. Asupra fondului sesizării 43. Potrivit art. 13 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004, categoriile de persoane fizice care pot fi autorizate să procure arme letale sunt următoarele: „(1) Persoanele fizice de cetățenie română cu domiciliul sau reședința în România, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) , pot fi autorizate, la cerere, să procure arme letale. (2) Armele de apărare și pază pot fi procurate numai de către următoarele categorii de persoane: a) demnitarii, magistrații, diplomații, militarii și polițiștii, pe perioada cât sunt în activitate și după încetarea activității, pensionare, trecerea în rezervă sau retragere, după caz, cu excepția situației în care aceștia și-au pierdut calitatea din motive imputabile lor; (…).“ ... 44. În structura logică a acestei norme, ipoteza în care intră în acțiune comandamentul prescris, respectiv condițiile de aplicare a normei, este determinată expres și în mod clar printro combinație de stare de drept și de fapt. ... 45. Starea de drept constă în deținerea de către titularul dreptului subiectiv recunoscut prin lege a unei anumite calități profesionale preexistente. ... 46. Textul legal face referire la persoane fizice prin indicarea profesiei deținute. Enumerarea categoriilor de persoane este una limitativă, astfel cum rezultă din conținutul normei și din indicarea expresă a restricției prin prezența prepoziției numai. ... 47. Cu privire la categoria profesională militari, prin Decizia nr. 77 din 20 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. 1.977/1/2023, s-a statuat, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, că prin termenul „militar“ se înțelege și noțiunea de „soldați și gradați profesioniști“ din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști, cu modificările și completările ulterioare. ... 48. De asemenea este relevant conținutul paragrafului 114 din decizia antereferită, conform căruia, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004, se va reține că termenul de «militar» folosit la art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor se referă atât la «cadrele militare» definite la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, cât și la «soldații și gradații profesioniști» definiți la art. 1 din Legea nr. 384/2006“. ... 49. În aceste condiții, Decizia nr. 77 din 20 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. 1.977/1/2023, a statuat cu privire la includerea în noțiunea de „militari“ la care se referă art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 a soldaților și gradaților profesioniști prevăzuți de Legea nr. 384/2006. ... 50. Prin urmare, decizia anterior referită nu extinde sfera persoanelor ce intră în noțiunea de „militari“, ci a conturat această noțiune prin raportare la Legea nr. 384/2006, fără a o extinde dincolo de sfera categoriei profesionale a militarilor. ... 51. Cu alte cuvinte, Decizia nr. 77 din 20 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizează exclusiv categoria socioprofesională a militarilor și nu are aptitudinea de a fi extinsă persoanelor care au efectuat serviciul militar obligatoriu și au fost trecute ulterior în rezervă. ... 52. De altfel, atunci când legiuitorul a intenționat să includă în noțiunea de „militari“ persoanele care au efectuat serviciul militar obligatoriu și au fost trecute ulterior în rezervă a prevăzut în mod expres acest aspect. ... 53. În acest sens se reține că termenul „militari“ cuprinde o categorie profesională, respectiv cadre militare, precum și soldații și gradații profesioniști, ca personal militar. ... 54. Mai mult, ipoteza normei legale indică inclusiv o stare de fapt relaționată de această categorie profesională, pe perioada cât sunt în activitate și după încetarea activității, pensionare, trecerea în rezervă sau retragere. ... 55. Din această ipoteză legală se reține că persoanele din categoria profesională militari sunt condiționate inclusiv de desfășurarea activității corespunzătoare acestei profesii. ... 56. Încetarea activității este enumerată expres, prin ipoteze de drept: pensionare, trecerea în rezervă sau retragere, care reprezintă forme de încetare a raportului de serviciu al unor persoane fizice care au desfășurat activitatea profesională specifică de militar. ... 57. De asemenea, excepția din conținutul normei, care stabilește o sancțiune atunci când aceștia (militarii) și-au pierdut calitatea din motive imputabile lor, prezintă importanță, deoarece numai categoriile profesionale care se află în serviciul națiunii, cum este și cazul militarilor [art. 1 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 și art. 5 lit. a) din Legea nr. 384/2006], pot fi supuse unor astfel de decăderi din drepturi. ... 58. Calitatea de militar în termen sau de militar cu termen redus se obținea de către cetățenii români în urma satisfacerii stagiului militar obligatoriu, până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 384/2006. De asemenea, inclusiv prin această lege, calitatea de militar în termen sau de militar cu termen redus nu este echivalată cu cea de soldat și/sau gradat profesionist, ci doar este recunoscută ca o premisă, care, dacă există, conduce la adaptarea programului de instruire numai la modulul perfecționării instruirii de specialitate [art. 31 alin. (2) ]. ... 59. Calitatea de militar în termen sau de militar cu termen redus dobândită prin trecerea în rezervă, ca urmare a satisfacerii stagiului militar obligatoriu, nu presupune desfășurarea, în continuare, a unei activități cu caracter militar, ca activitate profesională, nu implică obligații profesionale de natura celor stabilite pentru cadrele militare și personalul militar și nu poate releva, în sine, o justificare a deținerii unei arme ulterior încetării stagiului militar obligatoriu. ... 60. Având în vedere domeniul special de reglementare al Legii nr. 295/2004, care privește elemente esențiale ale siguranței publice, se impune ca normele sale imperative să fie de strictă interpretare și aplicare. Ca atare, o extindere prin interpretare a normei legale și a conceptului de militar nu se încadrează nici în litera acestei legi și nici în rațiunea ei de a fi. O astfel de extindere nu poate fi justificată numai prin aplicarea mecanică a principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus“. ... 61. Astfel, aplicând regulile de interpretare teleologică și sistematică ale dispozițiilor art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004 raportat la prevederile Legii nr. 80/1995 și ale Legii nr. 384/2006, concluzia care se desprinde este aceea că legiuitorul a urmărit limitarea dreptului de a procura arme de apărare și pază numai la anumite categorii de persoane, care, prin natura profesiei, s-ar putea afla în situații care să justifice utilizarea acestora (demnitarii, magistrații, diplomații, militarii și polițiștii), nicidecum pentru toți cetățenii români care au efectuat serviciul militar obligatoriu. ... 62. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.448/110/2024. ... ... ... ...