Decizia CCR nr. 532/2016Paragraful 29

21. În privinţa dreptului la tăcere, invocat, de asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 999 din 7 iulie 2009, precitată, că dreptul de a păstra tăcerea - fără a fi, însă, un drept absolut - reprezintă o garanţie implicită a desfăşurării unui proces echitabil, sens în care în materie penală se coroborează cu o altă garanţie specifică referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Aşa fiind, o eventuală recunoaştere a proprietarului vehiculului cum că el este cel care l-a condus într-un moment determinat nu poate fi convertită, în cadrul unui eventual proces ce ar avea ca obiect contestarea sancţiunii contravenţionale, într-o probă peremptorie.