Decizia CCR nr. 532/2016Paragraful 36

28. Totodată, dacă se are în vedere dreptul la tăcere sau la a nu se autoincrimina al persoanei fizice, este de observat că, prin obligaţia legală de comunicare a identităţii celui care a condus autovehiculul, legiuitorul, contrar celor afirmate de autorul excepţiei, a urmărit să creeze cadrul legal în scopul efectuării de către poliţia rutieră a demersurilor necesare pentru aflarea adevărului, şi anume a persoanei care, în mod real, a condus, la un moment dat, respectivul autovehicul, în ipoteza în care nu există identitate de persoană între proprietarul autovehiculului şi persoana care l-a condus. Dacă nu ar fi procedat astfel, atunci ar fi fost sancţionat proprietarul autovehiculului, şi nu cel care a condus autovehiculul, exclusiv pe baza înregistrărilor mijloacelor tehnice certificate sau omologate şi verificate metrologic şi a evidenţelor administrativ-fiscale, care indică persoana proprietarului autovehiculului. În concluzie, şi în această ipoteză, este interesul proprietarului autovehiculului de a comunica identitatea persoanei căreia i l-a încredinţat. Dacă proprietarul şi conducătorul autovehiculului sunt una şi aceeaşi persoană, acesta se poate prevala de dreptul său la tăcere şi de a nu se autoincrimina, în acest caz fiind sancţionată contravenţional doar încălcarea art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, adică lipsa colaborării cu poliţia rutieră pentru stabilirea adevărului, nu şi contravenţia în sine, autorul fiind, în acest caz, necunoscut.