Decizia CCR nr. 528/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă au caracter discriminatoriu, prin faptul că nu acordă drepturi egale în faţa instanţei de judecată, limitând dreptul la apărare al pârâtului la un termen fix de 25 de zile, calculat de la data primirii cererii de chemare în judecată, după care acesta este privat de dreptul de a propune probe sau de a invoca excepţii, spre deosebire de dreptul reclamantului, care se poate exercita neîngrădit până la primul termen de judecată. Astfel, prin limitarea exercitării dreptului la apărare al pârâtului la un termen fix, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii, se încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, în condiţiile în care, potrivit art. 204 din Codul de procedură civilă, reclamantul este îndreptăţit la modificarea acţiunii sale până la primul termen de judecată, care se întinde de la data înregistrării acţiunii în instanţă până la primul termen de judecată, care se fixează de către judecător la un interval de până la 60 de zile, calculat de la data primirii de către instanţă a răspunsului la întâmpinare de către reclamant, aşa cum arată alin. 3 al art. 20 din Codul de procedură civilă. Spre deosebire de reclamant, în intervalul de timp dintre depunerea întâmpinării şi primul termen de judecată, pârâtul este îngrădit la o apărare pe fond şi doar parţial pe excepţii (excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţiile de ordine publică), în timp ce reclamantul are toate drepturile procesuale intacte (de a-şi modifica acţiunea în orice fel, de a propune probe, de a invoca excepţii etc.), având un avantaj care pentru pârât este insurmontabil.