Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 28

25. Susţin că normele penale criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate din perspectiva elementului material, fiind dificil de determinat dacă noţiunea de "alte foloase" este prohibită de legea penală, atât timp cât nu este clar dacă acestea sunt foloase necuvenite. Susţin autorii că noţiunea de "alte foloase" este o noţiune nedefinită de Codul penal sau de alte norme din legile penale speciale, în aceste condiţii sensul termenului "folos" fiind cel din Dicţionarul explicativ al limbii române, respectiv "câştig moral sau material". Observă că textul de lege criticat nu face distincţie între cele două forme de câştig care intră în sfera noţiunii de "foloase" şi, în plus, fiind vorba despre un folos sau câştig, legea nu prevede dacă acesta este cuvenit sau necuvenit. Imprecizia textului atrage, după sine, posibilitatea sancţionării folosului cuvenit, adică sancţionarea unei acţiuni legale din punct de vedere al legislaţiei civile, comerciale sau administrative, sau a unei acţiuni izvorâte dintr-o obligaţie morală, urmând ca acest aspect să rămână o apreciere subiectivă în procesul de interpretare a textului de lege. Observă că, prin comparaţie, norma de incriminare a infracţiunii de luare de mită are adăugată la noţiunea de "alte foloase" sintagma "care nu i se cuvin" tocmai pentru a creşte claritatea, precizia şi previzibilitatea textului de lege. Prin urmare, consideră că, pentru eliminarea aprecierilor subiective şi în vederea creşterii preciziei şi a previzibilităţii textului de lege, se impune, cu forţa evidenţei, adăugarea sintagmei "care nu i se cuvin" după cea de "alte foloase", folosită de legiuitor în cuprinsul art. 291 alin. (1) din Codul penal.