Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 55

CCR · decizie de neconstituționalitate · 30.06.2016 · dosar 2.415/2/2015
Paragraful 55
49. În continuare, Curtea reţine că noţiunea de "alte foloase" are, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, sensul de avantaj, beneficiu, câştig, profit. Potrivit doctrinei, banii pot fi efectivi (monede) sau sub formă de valori ori titluri de orice fel echivalând bani, iar prin expresia "alte foloase" se poate înţelege orice fel de avantaje patrimoniale (de pildă, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, amânarea plăţii unei datorii, folosinţa gratuită a unei locuinţe, prestaţiuni de servicii în mod gratuit, promovarea în serviciu), dar şi nepatrimoniale (de pildă, acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altei distincţii onorifice), toate acestea nefiind legal datorate (foloase necuvenite), deci având caracter de retribuţie, de plata (răsplata) pentru a determina funcţionarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Cu alte cuvinte, pretinderea, primirea foloaselor, acceptarea promisiunii de foloase constituie un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a persoanei care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Curtea observă că, în practica judiciară, s-a considerat că există trafic de influenţă şi atunci când făptuitorul a pretins o sumă de bani cu împrumut, pentru a interveni pe lângă un funcţionar ca să rezolve cererea solicitantului. De asemenea, Curtea observă că, potrivit unei opinii majoritare, exprimată în literatura juridică, în cazul infracţiunii de trafic de influenţă obiectul material lipseşte, iar, într-o opinie minoritară, se susţine că, dacă făptuitorul primeşte un bun există şi un obiect material constând în acel bun. De asemenea, tot doctrina în materie a stabilit că atunci când "folosul" primit de făptuitor constă în prestarea unei munci de către cumpărătorul de influenţă (de exemplu, repararea unui automobil, efectuarea unei instalaţii, legarea unei colecţii de cărţi), obiectul muncii prestate devine şi obiect material al infracţiunii.
Sursa oficială ↗