Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 20

18. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal. În susţinerea acestei soluţii, arată că situaţia premisă din cauză este pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public. Fapta de trafic de influenţă este de natură să discrediteze funcţionarii publici, acţiunea de traficare de influenţă creează suspiciune cu privire la coruptibilitatea acestora, lasă impresia că aceştia pot acţiona sub influenţa unei terţe persoane. Precizează că fapta de trafic de influenţă este reglementată încă de la 1864, aşadar doctrina şi jurisprudenţa dezvoltate în peste o sută cincizeci de ani de aplicare a normei penale au contribuit la claritatea şi previzibilitatea acesteia. Mai mult, în noul Cod penal, cele trei modalităţi normative ale elementului material sunt mult mai clare, respectiv pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, de asemenea, noua lege penală a introdus o nouă condiţie de tipicitate, o nouă cerinţă esenţială, aceea ca persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă să promită cumpărătorului de influenţă că îl va determina pe funcţionarul public sau pe o altă persoană dintre cele menţionate de lege să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Arată că dispoziţiile art. 20 din Constituţie nu sunt incidente în cauză, deoarece acestea se referă la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în vreme ce Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, invocate de autorii excepţiei, cuprind reglementări din materia penală. Totodată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice". Precizează că, în cauză, traficul de influenţă s-a materializat în legătură cu funcţionari de la CEZ România - S.A. şi CEZ Distribuţie - S.A., societăţi care prestează un serviciu de interes public sub autorizarea şi monitorizarea unei autorităţi publice, astfel încât aceştia pot fi asimilaţi funcţionarilor publici, potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal, în aceste condiţii dispoziţiile criticate nefiind incidente în cauza în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată.