Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 16

14. Apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul Curţii nr. 693D/2016, având cuvântul, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public", pe care o consideră ca fiind neconstituţională sub aspectul clarităţii şi previzibilităţii legii penale. Reiterează susţinerile dezvoltate în notele scrise aflate la dosar şi, de asemenea, face referire la punctul de vedere al Avocatului Poporului, potrivit căruia textul de lege criticat este suficient de precis şi clar pentru a se observa cu uşurinţă că sancţiunea penală se aplică doar în condiţiile în care fapta se realizează, din punctul de vedere al elementului material, printr-o acţiune a făptuitorului - persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public - care pretinde, primeşte ori acceptă promisiuni de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul şi care promite că îl va determina pe respectivul funcţionar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Susţine că, în practică, instanţele nu analizează această nouă cerinţă esenţială, necesară pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, pe cale de consecinţă fiind condamnate persoane în temeiul interpretării subiective a organului de cercetare penală ori a magistratului în ceea ce priveşte îndeplinirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă. Depune concluzii scrise în completarea concluziilor orale.