Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 39
Paragraful 39
36. Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal, cu referire specială la sintagma "lasă să se creadă că ar avea influenţă asupra unui funcţionar public" este nefondată, legiuitorul utilizând această sintagmă nu doar în raport de influenţa reală, ci şi în raport de influenţa aparentă pe care subiectul activ al infracţiunii o poate avea asupra unui funcţionar public şi pe care acesta o poate exprima în relaţia cu cel interesat. De aceea, ţinând seama de paleta foarte largă de posibilităţi sub care influenţa imaginară se poate prezenta, rămâne ca organul judiciar să aprecieze în ce măsură o astfel de influenţă ar putea crea convingerea interlocutorului că ea se poate concretiza, fiind opţiunea legiuitorului naţional de a reglementa această infracţiune printr-o incriminare distinctă de definiţia traficului de influenţă consacrată pe plan internaţional. Apreciază că textul de lege criticat este previzibil, deoarece permite destinatarului normei penale să îşi adapteze conduita, iar împrejurarea referitoare la exercitarea unei influenţe aparente asupra beneficiarului traficului ţine de particularităţile concrete ale cauzei, urmând a fi stabilită de organul judiciar, pe baza circumstanţelor de fapt. Împrejurarea că, în dreptul intern, această infracţiune este reglementată de o manieră diferită faţă de definiţia dată acestei fapte prin convenţiile internaţionale invocate nu poate avea drept rezultat un conflict al normei penale criticate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) , art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) , întrucât diferitele convenţii internaţionale privind corupţia au numai un caracter de recomandare, servind ca punct de reper pentru statele semnatare, legiuitorul naţional având dreptul de a reglementa propria incriminare a infracţiunilor de corupţie, în funcţie de specificul fenomenului cu care se confruntă, fără a fi legat de acele reguli sau principii, ce nu se bucură de un efect direct.
Sursa oficială ↗