Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 36

33. Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează, în Dosarul Curţii nr. 125D/2016, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că norma penală criticată nu poate fi considerată ca fiind lipsită de previzibilitate, deoarece aceasta nu cuprinde cuvinte sau expresii neclare sau primitoare de mai multe înţelesuri. Elementele constitutive alternative ale infracţiunii sunt clare, iar când legea nu defineşte ce se înţelege prin "alte foloase", se recurge la înţelesul oferit de dicţionarul limbii române, nefiind vorba de o lipsă de predictibilitate sau neclaritate. Acelaşi raţionament este valabil şi pentru sintagma "persoană care are influenţă", deoarece, în acest caz, prin voinţa legii, subiectul activ al infracţiunii nu este unul specializat, cum ar fi, de exemplu, un funcţionar public, ci poate fi oricine. În aceeaşi măsură şi pentru aceleaşi motive apreciază că nici sintagma "persoană care lasă să se creadă că are influenţă" nu contravine normelor constituţionale. Consideră, de asemenea, că nici cu privire la "exercitarea influenţei", ca element constitutiv al infracţiunii, nu se poate vorbi de neclaritate, deoarece însăşi ideea de "putere prin influenţă" este cea care are relevanţă penală şi caracter infracţional, iar nu momentul la care această influenţă s-a exercitat sau nu, deoarece legea nici nu cere caracterul real al influenţei, ci doar ca cel vizat să creadă că agentul are această influenţă şi că se poate folosi de ea asupra unui funcţionar public. Apreciază că invocarea unor decizii ale Curţii Constituţionale cu privire la alte dispoziţii legale nu are relevanţă, în condiţiile în care norma penală criticată ocroteşte relaţii sociale strict individualizate şi conduite nelegale clar explicate. Tocmai folosirea de către legiuitor a cuvintelor cuprinzătoare a avut drept scop surprinderea faptică a unei diversităţi de a acţiona a agentului, ceea ce conferă normei o largă acoperire a unor situaţii faptice ce pot primi o inventivitate şi specializare din partea inculpaţilor. Consideră, totodată, că, nefiind vorba de lipsa de claritate şi previzibilitate a art. 291 alin. (1) din Codul penal, nu se pune nici problema încălcării dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil.