Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 33

30. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, autorul excepţiei din Dosarul Curţii nr. 152D/2016 arată că în categoria "oricărei persoane juridice" poate fi încadrată orice formă de societate definită prin Codul civil, Legea societăţilor nr. 31/1990 sau Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei şi, prin urmare, funcţionarul prevăzut de art. 308 din Codul penal ar putea fi orice persoană fizică ce desfăşoară, la un moment dat, o activitate în cadrul oricărei persoane juridice. Susţine că raportarea infracţiunii de trafic de influenţă la orice persoană fizică ce desfăşoară, la un moment dat, o activitate în cadrul unei persoane juridice este de natură a aduce atingere libertăţii economice şi dreptului la muncă al persoanelor care, având cunoştinţe profesionale şi de business pe o piaţă relevantă, desfăşoară, în mediul privat, activităţi de intermediere în sensul de a pune în legătură cererea cu posibila ofertă, ambele reprezentate de persoanele fizice şi/sau juridice de drept privat. Consideră că norma de incriminare creează o extindere nejustificată şi imposibil de limitat a sferei de aplicare a infracţiunii de trafic de influenţă în domeniul privat, prin suprapunerea răspunderii penale ce poate fi atrasă de comportamentul unei persoane care pretinde, primeşte sau acceptă promisiunea de bani sau alte foloase pentru a determina un funcţionar să adopte o conduită conform cu atribuţiile acestuia de serviciu, cu răspunderea civilă, administrativă sau patrimonială. Invocă Decizia Curţii nr. 603 din 6 octombrie 2015, potrivit căreia "dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forţa de constrângere a statului prin mijloace de drept penal."