Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 38

35. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 291 din Codul penal, referitor la "legătura cu soluţionarea cauzei", Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că instanţa de contencios constituţional ar trebui să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 308 din Codul penal având în vedere susţinerile autorului excepţiei, jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale (respectiv Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015), dar şi faptul că aceste din urmă norme penale nu reprezintă incriminarea distinctă a unei infracţiuni, ci o cauză de atenuare a pedepsei pentru infracţiunea prevăzută la art. 291 alin. (1) din Codul penal. În condiţiile în care norma de incriminare a traficului de influenţă - cât priveşte exclusiv mediul privat - încalcă atât dispoziţiile art. 45 din Constituţie, cât şi obligaţia corelativă a statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei neloiale şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea relaţiilor comerciale, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că această normă ar trebui analizată din punct de vedere al necesităţii sancţionării, pe de o parte, a comportamentului persoanei care, în mediul privat, "a lăsat să se creadă că are influenţă" asupra unei persoane să facă un act conform/contrar atribuţiilor de serviciu şi nu a dus la bun sfârşit promisiunea, deşi a primit bani sau alte foloase pentru aceasta, în contextul în care există incriminată infracţiunea de înşelăciune, iar, pe de altă parte, a comportamentului persoanei care, în mediul privat, "are influenţă" asupra unei persoane să facă un act contrar atribuţiilor de serviciu, având în vedere că sunt incriminate infracţiunile de serviciu, ce pot fi sancţionate sub forma instigării sau complicităţii. Precizează că cele două ipoteze, menţionate anterior, pot fi privite ca fiind o infracţiune specială în raport cu infracţiunile de înşelăciune sau cu infracţiunile de serviciu, astfel încât instanţa de judecată opinează că infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită în aceste două modalităţi este constituţională. Într-o a treia ipoteză, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că norma criticată ar trebui analizată din punct de vedere al necesităţii sancţionării comportamentului unei persoane care, în mediul privat, "are influenţă" asupra unei persoane să facă un act conform atribuţiilor de serviciu, având în vedere faptul că aceste mijloace pot fi specifice exercitării dreptului la muncă şi libertăţii economice. Cu privire la săvârşirea infracţiunii în această din urmă modalitate, având în vedere Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că incriminarea conflictului de interese în mediul privat reprezintă o încălcare nejustificată a libertăţii economice şi a dreptului la muncă al persoanelor care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, instanţa de judecată opinează că, în prezenta cauză, nu se identifică elemente în raport cu care s-ar putea reţine incidenţa aceloraşi argumente care au condus la declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate.