Decizia CCR nr. 446/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului Sebastian Răduleţu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, susţine că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, precum şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportat la prevederile art. 7 referitor la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu întrunesc condiţiile de claritate, previzibilitate şi accesibilitate a normei penale, în condiţiile în care incriminarea criticată trimite la norme extrapenale, respectiv la Codul fiscal şi la Codul de procedură fiscală. Menţionează că nu există nicio lege care să definească cu precizie, prin enumerare limitativă, noţiunea de "obligaţii fiscale" şi să îi contureze conţinutul în mod clar şi neechivoc. Consideră că acest aspect nu poate fi lămurit prin decizie a Curţii Constituţionale, referindu-se la Decizia nr. 871 din 10 decembrie 2015. În fine, susţine că cele două coduri la care art. 2 din Legea nr. 241/2005 face trimitere - Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală - sunt interpretate prin acte ale Ministerului Finanţelor Publice, ajungându-se ca, prin "obligaţii fiscale", să se înţeleagă inclusiv taxe şi impozite stabilite de consiliile locale.