Decizia CCR nr. 454/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Astfel, susţine că dispoziţiile art. 207 şi ale art. 348 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 privind dreptul la integritate fizică şi psihică, ale art. 23 referitor la libertatea individuală, ale art. 25 privind libera circulaţie, ale art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 41 privind dreptul la muncă şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece legiuitorul nu a stabilit o durată maximă a măsurii arestării preventive în procedura camerei preliminare, aşa cum a prevăzut pentru faza de urmărire penală - 180 de zile, potrivit art. 236 alin. (4) din Codul de procedură penală -, respectiv pentru faza judecăţii în primă instanţă - 5 ani, conform art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală. Mai arată că autorul excepţiei a fost arestat preventiv timp de 16 luni în cursul procedurii de cameră preliminară, fără a se comunica rechizitoriile celorlalţi inculpaţi, măsura arestării preventive fiind, în cele din urmă, înlocuită cu cea a arestului la domiciliu. În ceea ce priveşte consecinţele unei eventuale admiteri a excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că cea mai drastică dintre acestea o reprezintă constatarea neconstituţionalităţii măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară.