Decizia CCR nr. 430/2016Paragraful 24

18. De altfel, Curtea a constatat că acesta este şi motivul pentru care argumentele care au condus la soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 nu îşi găsesc raţiunea în cazul de faţă. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 prin care măsura reeşalonării plăţii despăgubirilor cuvenite beneficiarilor Legilor nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006 pe o durată de 10 ani nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. Situaţia supusă analizei Curţii în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 vizează o altă ipoteză, aceea a suspendării, până la data de 31 decembrie 2014, a plăţii despăgubirilor stabilite conform celor trei legi reparatorii, interval de timp apreciat de Guvern ca fiind necesar pentru reglementarea unui nou cadru legal necesar acordării acestor despăgubiri. Ulterior, în interiorul acestui interval, a fost adoptată Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legilor nr. 9/1998 şi nr. 290/2003, iar art. 10 alin. (1) din aceasta prevede că plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014 prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. Curtea a mai reţinut şi faptul că, prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate, nu se neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin actele administrative prevăzute de cele trei legi reparatorii şi, în acelaşi timp, nici nu se refuză punerea în aplicare a acestora, respectându-se dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite.