Decizia CCR nr. 401/2016Paragraful 6

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale întrucât prevăd posibilitatea suspendării contestaţiei în procedura administrativă de către organul de soluţionare competent fără a stabili criterii clare şi obiective în care se poate dispune suspendarea soluţionării contestaţiei, ceea ce impietează asupra principiului previzibilităţii legii, principiu care stă la baza statului de drept. Se mai arată că posibilitatea suspendării nu intervine într-un moment clar definit de lege, cum ar fi începerea urmăririi penale sau punerea în mişcare a acţiunii penale, momente definite în mod clar de către Codul de procedură penală şi care nu depind de atitudinea uneia dintre părţile în proces, ci de organul de cercetare penală, terţ în raport cu litigiul fiscal, aşa cum este cazul în ipoteza reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, ci intervine ori de câte ori organul care a efectuat activitatea de control (din aceeaşi structură administrativă cu organul de soluţionare) a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie adoptată în procedura administrativă.