Decizia CCR nr. 400/2016Paragraful 11

8. Tribunalul Timiş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece criteriul referitor la "foloase necuvenite" nu este unul exterior conduitei subiectului activ, întrucât între conduita ilicită a acestuia şi obţinerea pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit trebuie să existe şi să fie dovedită o legătură de cauzalitate. Totodată, infracţiunea de abuz în serviciu, sub aspectul laturii subiective poate fi comisă cu intenţie directă sau indirectă, legiuitorul necondiţionând întrunirea conţinutului tipic al infracţiunii de urmărirea unui scop. În mod greşit se încearcă ataşarea cerinţei obţinerii unui folos necuvenit laturii subiective, întrucât aceasta face parte şi este analizată din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu. Acolo unde legiuitorul a condiţionat existenţa laturii subiective de săvârşirea cu intenţie directă (a se vedea art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie), a prevăzut expres săvârşirea faptei în scopul obţinerii, pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri sau de alte foloase necuvenite.