Decizia CCR nr. 405/2016Paragraful 21

18. În continuare arată că cele reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 166 din 17 martie 2015 şi nr. 553 din 16 iulie 2015 sunt cu atât mai pertinente în privinţa previzibilităţii normelor care incriminează fapte penale şi care pot atrage o condamnare penală, fiind absolut necesar ca un funcţionar să aibă reprezentarea clară a normelor care îi guvernează activitatea, pentru a fi pedepsit fiind necesar să le încalce în mod voit, voinţă ce trebuie circumstanţiată unui interes personal de natură a produce o pagubă. De asemenea, "obţinerea de foloase" trebuie să fie circumstanţiată la intenţia de a le obţine, pentru sine sau pentru altul, mărirea accidentală a patrimoniului unei persoane neputând conduce la concluzia că funcţionarul a avut un comportament penal mai periculos decât cel din forma simplă, dacă acesta nu a urmărit producerea rezultatului. Autorii excepţiei invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 573 din 3 mai 2011, nr. 196 din 4 aprilie 2013, nr. 603 din 6 octombrie 2015, precum şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, şi Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme împotriva Belgiei.