Decizia CCR nr. 670/2017Punctul 7
Punctul 7
7. În continuare arată că cele reținute în deciziile Curții Constituționale nr. 166 din 17 martie 2015 și nr. 553 din 16 iulie 2015 sunt cu atât mai pertinente în privința previzibilității normelor care incriminează fapte penale și care pot atrage o condamnare penală, fiind absolut necesar ca un funcționar să aibă reprezentarea clară a normelor care îi guvernează activitatea, pentru a fi pedepsit fiind necesar să le încalce în mod voit, voință ce trebuie circumstanțiată unui interes personal de natură a produce o pagubă. De asemenea, „obținerea de foloase“ trebuie să fie circumstanțiată la intenția de a le obține, pentru sine sau pentru altul, mărirea accidentală a patrimoniului unei persoane neputând conduce la concluzia că funcționarul a avut un comportament penal mai periculos decât cel din forma simplă, dacă acesta nu a urmărit producerea rezultatului. Autorii excepției invocă deciziile Curții Constituționale nr. 573 din 3 mai 2011, nr. 196 din 4 aprilie 2013, nr. 603 din 6 octombrie 2015, precum și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, și Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coeme împotriva Belgiei. ...
Sursa oficială ↗