Decizia CCR nr. 656/2017Punctul 5

5. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate s-ar impune a fi admisă, întrucât art. 308 alin. (1) din Codul penal, atunci când face trimitere la dispozițiile art. 289 din Codul penal, nu precizează care alineat al acestui articol se aplică. Prin urmare, textul de lege nu răspunde cerințelor de previzibilitate și de claritate ale normei penale, astfel cum sunt acestea reliefate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin neindicarea expresă, în dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, a alineatului de la art. 289 din Codul penal care se aplică funcționarilor privați, aceștia sunt dezavantajați față de funcționarii asimilați funcționarilor publici, prevăzuți de art. 175 alin. (2) din Codul penal, întrucât ei pot fi acuzați și dacă pretind ori primesc bani sau alte foloase care nu li se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle lor de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, spre deosebire de ceilalți funcționari care pot fi acuzați doar dacă fapta este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle lor legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. ...