Decizia CCR nr. 656/2017Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 289 din Codul penal încalcă exigențele statuate de jurisprudența Curții Constituționale privind claritatea și previzibilitatea legii, deoarece nu se poate stabili care este regimul sancționator aplicabil persoanelor prevăzute de art. 308 alin. (1) din Codul penal, atunci când săvârșesc una dintre faptele prevăzute de art. 289 din Codul penal. Astfel, susține că lipsa de claritate și previzibilitate a legii afectează ordinea juridică constituțională, în mod direct fiind încălcat dreptul constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, fiind lăsată la dispoziția judecătorului stabilirea cazurilor în care persoanele prevăzute la art. 308 alin. (1) din Codul penal pot fi trase la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Cu alte cuvinte, se lasă la aprecierea instanței de judecată stabilirea elementului material al infracțiunii de luare de mită săvârșite de către funcționarii privați, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, judecătorul luând asupra sa puterea de legiferare, acesta stabilind, în mod discreționar, care sunt faptele care constituie infracțiune, atunci când acestea sunt săvârșite de un funcționar privat. Totodată, arată că, prin redactarea defectuoasă a art. 308 alin. (1) din Codul penal, destinatarul normei nu poate aprecia care dintre cele două regimuri distincte, prevăzute la alin. (1) și alin. (2) ale art. 289 din Codul penal i se va aplica în mod concret. Cu alte cuvinte, destinatarului normei penale criticate nu i se oferă, în mod clar, toate elementele de identificare necesare pentru ca acesta să își poată da seama care sunt faptele sancționate din punct de vedere penal prin aplicarea art. 308 alin. (1) din Codul penal. Consideră că soluția corectă, din punct de vedere logico-juridic, ar fi ca persoanelor prevăzute la art. 308 alin. (1) din Codul penal să li se aplice regimul sancționator mai blând prevăzut de art. 289 alin. (2) din Codul penal, întrucât, o interpretare contrară - în sensul raportării art. 308 alin. (1) din Codul penal la art. 289 alin. (1) din Codul penal - ar conduce la o discriminare între funcționarii care desfășoară o activitate de interes public (funcționarii publici asimilați) și funcționarii care desfășoară o activitate de interes privat. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 și consideră că, în prezenta speță, trebuie aplicat același raționament, astfel încât interpretarea art. 308 alin. (1) din Codul penal să conducă la concluzia că funcționarul privat trebuie sancționat, din punct de vedere penal, doar pentru întârzierea, neîndeplinirea sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu, iar nu și pentru îndeplinirea sau urgentarea unui asemenea act - în mod similar funcționarului public asimilat, prevăzut la art. 175 alin. (2) din Codul penal - deoarece, în caz contrar, există riscul ca instanțele judecătorești să aplice dispozițiile art. 308 alin. (1) prin raportare la art. 289 alin. (1) din Codul penal. ...