Decizia CCR nr. 336/2016Paragraful 30

26. Având în vedere aceste considerente de principiu, Curtea constată că formularea normelor procesual penale criticate îndeplineşte condiţiile de calitate a legii anterior menţionate, interdicţia putând fi dispusă atunci când organul judiciar apreciază că inculpatul a profitat de profesia, meseria ori activitatea pe care o desfăşoară pentru comiterea infracţiunii de care este acuzat, iar, prin exercitarea în continuare a aceleiaşi profesii, meserii ori activităţi, inculpatul ar fi tentat să repete comportamentul infracţional, ar avea la îndemână instrumentele şi oportunitatea necesare comiterii unei alte infracţiuni şi, din probele aflate la dosar, rezultă legătura dintre exerciţiul profesiei, meseriei, activităţii şi infracţiunea/infracţiunile de care inculpatul este acuzat. Aşadar, Curtea reţine că "stabilirea clară a situaţiilor în care se pot dispune aceste îngrădiri de drepturi", astfel cum solicită autorul excepţiei, nu ar fi de natură a oferi un plus de claritate normei criticate, ci, dimpotrivă, o astfel de reglementare ar aduce atingere plenitudinii de jurisdicţie a organului judiciar competent să dispună măsura preventivă a controlului judiciar şi să stabilească conţinutul acesteia, care ar fi astfel împiedicat să aprecieze, în concret, în funcţie de circumstanţele cauzei. În context, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa constantă a instanţei de la Strasbourg, că una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive, iar, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, de asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie.