Decizia CCR nr. 209/2016Paragraful 42

24. În ceea ce priveşte încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 127 din 10 martie 2016, paragraful 18, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, reţinând că, în jurisprudenţa sa a statuat, cu valoare de principiu, faptul că egalitatea în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, cei care au transcris dreptul de proprietate anterior intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu se află în aceeaşi situaţie cu aceia care au înscris/reintrodus în parcul naţional sau transcris dreptul de proprietate, ulterior intrării în vigoare a actului normativ criticat. Fiecare dintre proprietari are o situaţie diferită în funcţie de cadrul legal în vigoare atunci când a avut loc înscrierea/reintroducerea în parcul naţional sau transcrierea dreptului de proprietate. În legătură cu aspectul menţionat mai sus, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii, în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015). În concluzie, Curtea reţine că, pentru a exista o încălcare a principiului egalităţii, trebuie ca între persoanele cărora li se aplică acelaşi regim juridic - în speţă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 - să existe diferenţe nejustificate obiectiv şi rezonabil. Or, din critica autorilor excepţiei nu rezultă aceste diferenţe.