Decizia CCR nr. 226/2015Paragraful 26

21. În ceea ce priveşte pretinsa diferenţă de tratament juridic invocată, Curtea reţine că persoanele îndreptăţite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, care contestă în justiţie decizia/dispoziţia motivată emisă de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe de o parte, şi persoanele îndreptăţite la restituire cărora nu le-a fost soluţionată notificarea până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe de altă parte, se află într-o situaţie juridică care diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale aplicabile căii de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziei/dispoziţiei de soluţionare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de contestare în justiţie să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat în mod constant că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Mai mult, Curtea a reţinut că nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor (a se vedea, în acest sens, de exemplu, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 77 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).