Decizia CCR nr. 226/2015Paragraful 11

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, în materie civilă, intenţia legiuitorului a fost de a institui atât calea de atac a apelului, cât şi cea a recursului, şi prin excepţie, în cauzele de o importanţă redusă, doar calea de atac a recursului. Or, având în vedere că o contestaţie împotriva deciziei/dispoziţiei motivate, emisă de entitatea învestită cu soluţionarea notificării în vederea restituirii unui imobil preluat în mod abuziv, este un litigiu civil care vizează dreptul de proprietate, ca drept fundamental al omului, limitarea accesului la justiţie numai la calea de atac a recursului este de natură a îngrădi dreptul constituţional de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil. Invocă cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 4 mai 2000, 26 ianuarie 2006, 14 noiembrie 2006 şi 10 iulie 2008 în cauzele Rotaru împotriva României, Lungoci împotriva României, Gregorio de Andrade împotriva Portugaliei, şi Blandeau împotriva Franţei referitoare la accesibilitatea şi previzibilitatea legii, ca o garanţie a procesului echitabil în materie civilă, la dreptul de acces la un tribunal independent şi imparţial, instituit prin lege, precum şi la accesul efectiv la justiţie, în ipoteza în care statul a instituit atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului. Se mai susţine că textul de lege criticat instituie o discriminare între persoanele îndreptăţite care contestă în justiţie decizia/dispoziţia motivată emisă de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi care pot exercita doar calea de atac a recursului, pe de o parte, şi persoanele îndreptăţite care contestă în justiţie deciziile emise de entităţile învestite de lege care au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare Legii nr. 165/2013, precum şi deciziile emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul acestui din urmă act normativ, pe de altă parte, care pot fi atacate în justiţie cu apel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aspectul discriminatoriu este cu atât mai evident cu cât valoarea litigiului poate depăşi 100.000 de lei.