Decizia CCR nr. 89/2015Paragraful 10

7. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, arătând că prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate, art. 51 - Dreptul de petiţionare, precum şi celor cuprinse în art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Susţine că dreptul de acces la justiţie este, în prezenta cauză, un drept formal. Mai arată că, după aderarea României la Uniunea Europeană, este necesară o armonizare a legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană. În acest sens, consideră că trebuie sesizat Parlamentul României, în vederea abrogării art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a permite şi celor care nu au formulat notificare în termenul instituit prin aceste prevederi legale să îşi poată revendica dreptul de proprietate. Se mai arată că în acest mod este creată o discriminare între persoanele care au avut posibilitatea să îşi revendice proprietăţile şi cele care s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a face acest lucru. De asemenea, relevă alte aspecte de fapt pe fondul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, referitoare la circumstanţele obiective ale imposibilităţii depunerii notificării în vederea restituirii imobilului preluat în mod abuziv, în termenul instituit prin textul de lege criticat.