Decizia CCR nr. 189/2016Paragraful 24

19. În cauza de faţă, în considerarea caracterului de acte administrative al deciziilor emise de entităţile învestite, critica prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este axată pe ideea că instanţa competentă să soluţioneze contestaţiile împotriva acestora ar trebui să fie o instanţă de contencios administrativ, iar nu o instanţă civilă. Cu privire la această susţinere, Curtea observă că, prin edictarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul român şi-a propus să instituie un mecanism eficient pentru accelerarea procesului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist, care a debutat cu prevederile Legii nr. 10/2001 şi a continuat cu cele ale Legii nr. 247/2005. Necesitatea realizării unei eficientizări a acestui proces a fost evidenţiată de numeroasele disfuncţionalităţi relevate pe parcursul aplicării legislaţiei amintite, care au fost sancţionate în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ca urmare a caracterului sistemic al încălcărilor constatate de instanţa europeană de contencios al drepturilor omului, aceasta a pronunţat Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu împotriva României, prin care a subliniat o serie de deficienţe ale procedurii de restituire a imobilelor în discuţie şi a sugerat statului român soluţii pentru remedierea acestora.