Decizia CCR nr. 185/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Cu referire la situaţia de fapt în care se află autorul excepţiei, avocatul arată că acesta are în prezent emise pe numele său trei mandate de arestare preventivă. Susţine că dispoziţiile art. 215 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece dau ocazia unui alt magistrat decât cel care a emis un mandat de arestare preventivă pentru comiterea unei fapte şi care nu "pipăie" în mod direct suspiciunea rezonabilă că un inculpat a săvârşit o infracţiune să înlocuiască măsura controlului judiciar cu măsura arestului preventiv. Dispoziţiile criticate influenţează dreptul persoanei la un proces echitabil, drept ce trebuie privit ca o garanţie a libertăţii individuale. Atunci când judecătorul revocă măsura controlului judiciar nu ne aflăm în situaţia în care acesta poate analiza suspiciunea rezonabilă. Susţine că în situaţia prevăzută de textul de lege criticat instanţa de judecată nu poate aprecia pe bază de probe dacă este legală şi temeinică înlocuirea controlului judiciar cu altă măsură mai grea, deoarece, în momentul emiterii unui nou mandat, nu poate "pipăi" probele care au fost administrate. Legiuitorul nu reglementează într-un mod clar termenii revocării măsurii controlului judiciar şi nici dacă este necesară, oportună şi suficientă revocarea măsurii controlului judiciar în condiţiile în care acea persoană are deja emis pe numele său un mandat de arestare preventivă. Astfel, apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale referitoare la statul de drept, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală.