Decizia CCR nr. 173/2016Paragraful 50

42. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, invocată în Dosarul nr. 1.022D/2015, Curtea reţine că, potrivit acestor dispoziţii, hotărârile emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv după data de 18 decembrie 2014, se validează sau se invalidează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor. Însă, din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei Curtea observă că despăgubirile băneşti au fost acordate autorilor excepţiei prin Hotărârea nr. 199 din 4 octombrie 2011, emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa - Comisia de aplicare a Legii nr. 290/2003. Prin urmare, având în vedere că hotărârea comisiei judeţene este emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv la data de 4 octombrie 2011, dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În aceste condiţii, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, care, nerespectând condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă.