Decizia CCR nr. 131/2016Paragraful 13

CCR · decizie de neconstituționalitate · 10.03.2016 · dosar 13.252/280/2013
Paragraful 13
10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 387/1967 al fostului Consiliu de Stat este inadmisibilă. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la actele normative anterioare Constituţiei din 1991, revizuită în anul 2003, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 1993, Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, reţinând că instanţa de contencios constituţional are competenţa de a se pronunţa exclusiv asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a unor texte de lege apărute sau receptate expres în regimul constituţional actual. În situaţia în care Curtea Constituţională este sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei legi anterioare Constituţiei, o competenţă subsidiară a Curţii subzistă, atunci când, verificând daca legea respectivă mai este în vigoare, Curtea constată abrogarea ei, în baza art. 154 alin. (1) din Constituţie, intervenţia Curţii în asemenea cazuri fiind corectă şi de natură să asigure uniformitate în aplicarea legilor. Arată că textul de lege supus controlului de constituţionalitate este abrogat în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituţie, sens în care precizează că potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică." În conformitate cu dispoziţiile art. 124 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 874 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, rezultă că dreptul de folosinţă cu titlu gratuit se poate constitui numai pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică. Rezultă, aşadar, că, în conformitate cu cadrul legislativ constituţional şi primar în materie, dreptul de folosinţă gratuită poate fi constituit numai pe durata limitată. În aceste condiţii apreciază că dispoziţia legală supusă controlului de constituţionalitate este abrogată, întrucât aceasta contravine dispoziţiilor din Constituţie în materia constituirii dreptului de folosinţă cu titlu gratuit.
Sursa oficială ↗