Decizia CCR nr. 126/2016Paragraful 66

Este de observat că legiuitorul poate opta între două soluţii legislative în măsura în care ambele sunt constituţionale, caz în care Curtea Constituţională nu are competenţa de a cenzura opţiunea legiuitorului în favoarea unei soluţii legislative sau a alteia [Decizia nr. 748 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2016, paragraful 27]. Însă, în ipoteza normativă analizată, textul constituţional al art. 147 alin. (4) nu permitea decât recurgerea la soluţia legislativă care să respecte şi să dezvolte aplicarea pentru viitor a deciziei Curţii Constituţionale, ceea ce excludea posibilitatea valorificării pentru trecut a acesteia. În acest sens, se observă că art. 147 alin. (2) din Constituţie nu cuprinde nicio excepţie de la regula antereferită, asemenea art. 15 alin. (2) teza a doua din Constituţie. În aceste condiţii, chiar făcând abstracţie de emitentul actului (Curtea Constituţională - Parlamentul/Guvernul, după caz), de terminologia folosită cu privire la aplicarea actului (decizia Curţii produce efecte juridice - legea intră în vigoare), de conţinutul actului (act jurisdicţional ce face parte din ordinea normativă - act normativ de reglementare primară) şi de motivarea care a stat la baza adoptării/emiterii sale (neconstituţionalitatea constatată prin decizia Curţii Constituţionale este o sancţiune de drept constituţional - adoptarea unei legi penale mai favorabile ţine de politica penală promovată de legiuitor) - aspecte care, în mod intrinsec, demonstrează diferenţa evidentă dintre cele două tipuri de acte, tot nu se poate realiza o echivalenţă, prin analogie sau prin asimilare, cu privire la momentul şi consecinţele juridice ale aplicării actului. Astfel cum am arătat, în această privinţă regula este comună (pentru viitor), însă, excepţia apare numai în privinţa legii penale (sau contravenţionale) mai favorabile, nu şi în privinţa deciziei Curţii Constituţionale. În consecinţă, din moment ce legiuitorul constituant nu a dorit să reglementeze un asemenea efect deciziei Curţii Constituţionale, nici legiuitorului organic/ordinar nu îi este permis ca, în mod indirect, să ataşeze un efect ex tunc deciziei instanţei constituţionale.