Decizia CCR nr. 126/2016Paragraful 67

Se mai observă că, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, din punct de vedere procedural, prevederile acesteia se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, ceea ce înseamnă că, în materie contravenţională, legiuitorul nu a asimilat efectul deciziei Curţii Constituţionale cu o lege contravenţională mai favorabilă pentru a crea premisele normative aplicării pentru trecut a acesteia, respectiv în cauzele definitiv judecate şi în care nu s-a ridicat excepţie de neconstituţionalitate (admisă/devenită inadmisibilă). Şi atunci, ne întrebăm dacă în aplicarea aceluiaşi principiu (aplicarea retroactivă a unei legi penale/contravenţionale mai favorabile), legiuitorul organic/ordinar este îndrituit să stabilească consecinţe juridice diferite ale unuia şi aceluiaşi remediu procesual (revizuirea)? Este clar că răspunsul este negativ, întrucât legiuitorul organic/ordinar nu se poate prevala de principiul antemenţionat în configurarea efectelor juridice ale deciziei Curţii Constituţionale, efecte guvernate numai de art. 147 alin. (4) din Constituţie. În consecinţă, soluţia legislativă care valorifică, în planul efectelor deciziei Curţii Constituţionale, principiul aplicării retroactive a legii (penale) mai favorabile este neconstituţională.