Decizia CCR nr. 126/2016Paragraful 68

Mai mult, se reţine că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti nu are drept raţiune relaxarea represiunii penale a statului, ci înlăturarea erorilor judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul [a se vedea Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LX (60) din 24 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, decizie care îşi păstrează valabilitatea mutatis mutandis şi în noul cadru normativ]. De aceea, legiuitorul a avut în vedere, din punct de vedere procedural, aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile la art. 595 din Codul de procedură penală, şi nu la art. 453 din acelaşi cod. Aşadar, nici asimilarea deciziei Curţii Constituţionale cu o lege penală mai favorabilă sub aspectul consecinţelor juridice pe care le-ar produce asupra condamnatului şi al momentului aplicării actului nu ar putea intra sub incidenţa revizuirii, revizuirea prin natura sa neputându-se constitui într-un remediu procesual care să vizeze aplicarea retroactivă a unui tratament penal mai favorabil rezultând dintr-un act parte a ansamblului normativ.