Decizia CCR nr. 95/2016Paragraful 9

6. Astfel, autorul susţine că prevederile de lege criticate creează o situaţie vădit nefavorabilă contravenientului, în raport cu celelalte sancţiuni contravenţionale instituite pentru nerespectarea de către operatorii de transport a dispoziţiilor legale în domeniul transportului. Textul de lege criticat care prevede sancţiunea amenzii între 25.000 lei şi 35.000 lei contribuie la discriminarea operatorilor de transport, prin stabilirea unui tratament neuniform din punctul de vedere al cuantumului exagerat al amenzilor, al căror scop trebuie să fie, în primul rând, preventiv şi educativ. De asemenea, în cazul transporturilor de marfă care nu este indivizibilă, contestatorului îi revine sarcina de a dovedi nelegalitatea şi netemeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ceea ce încalcă prezumţia de nevinovăţie. În plus, din momentul sancţionării sale contravenţionale, persoana în cauză este calificată de legislaţia naţională drept "contravenient", ceea ce înfrânge prezumţia de nevinovăţie. Invocă, în acest sens, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României. Totodată, invocă lipsa de previzibilitate a normelor legale criticate, legiuitorul omiţând să specifice o eventuală marjă procentuală, care să fie aplicată în minus faţă de masa cântărită la momentul controlului, ceea ce, contrar jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, determină lipsa garanţiilor specifice unui proces echitabil.