Decizia CCR nr. 95/2016Paragraful 10

7. Judecătoria Arad - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 nu instituie un regim discriminatoriu, sancţiunea aplicându-se, în mod unitar, tuturor transportatorilor care încalcă prevederile cuprinse în norma legală menţionată. Împrejurarea că Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 nu prevede posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii este reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (şi nu de Constituţie), condiţionată de existenţa unei dispoziţii legale în acest sens. Or, lipsa unei astfel de dispoziţii nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale, ci este în acord cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 - norma-cadru în domeniul contravenţional. Cuantumul ridicat al limitelor de amendă contravenţională derivă din aprecierea pericolului social abstract al faptelor contravenţionale constând în nerespectarea maselor şi/sau a dimensiunilor admise la transport, fixarea limitelor sancţiunii contravenţionale fiind atributul exclusiv al puterii legislative, fără a putea constitui obiect al controlului de constituţionalitate. Instanţa judecătorească consideră că dispoziţiile sancţionatorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 nu încalcă art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi că în cauză nu sunt indicate dispoziţiile din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, care ar fi încălcate prin aplicarea prevederilor de lege criticate, astfel încât nu se poate reţine că acestea contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 148 alin. (2) . În fine, art. 61 alin. (1) lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 nu conţine reglementări cu privire la sarcina probei în ipoteza contestării procesului-verbal de constatare a contravenţiei, iar eventualele "omisiuni legislative" nu conduc la neconstituţionalitatea prevederilor sancţionatorii inserate în articolul criticat. Lipsa de previzibilitate invocată de petent vizează, în realitate, o stare de fapt (modificarea maselor pe axe ca urmare a denivelărilor, respectiv a vitezei de deplasare), iar nu textul de lege pretins a fi neconstituţional, astfel că nici această critică nu este întemeiată.