Decizia CCR nr. 80/2016Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare şi din notele scrise depuse de către o parte dintre autorii excepţiei, aceştia susţin că dispoziţiile art. 3 alin. (3) , "cât priveşte excepţia cuprinsă în text referitoare la compatibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a exercita funcţia de judecată în cauză", şi ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară poate exercita şi funcţia de judecată în cauză, încalcă principiul separării funcţiilor judiciare în procesul penal şi aduc atingere imparţialităţii judecătorului, în faza judecăţii, întrucât activitatea judecătorului de cameră preliminară se încadrează într-o nouă şi distinctă fază procesuală, aceea a procedurii de cameră preliminară, care diferă de faza de urmărire penală, dar şi de cea de judecată. Circumstanţele în care judecătorul de cameră preliminară verifică şi îşi exprimă opinia cu privire la actele de urmărire penală, legalitatea rechizitoriului, dar şi cu privire la legalitatea şi veridicitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, ridică o serioasă îndoială asupra imparţialităţii judecătorului de cameră preliminară în faza judecăţii. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil şi condiţia imparţialităţii judecătorului în cauză şi arată că instanţa de contencios european al drepturilor omului a analizat şi implicaţiile cumulului de funcţii în privinţa aprecierii imparţialităţii, reţinând că, atunci când este vorba despre o lipsă de imparţialitate structurală, datorată funcţiei exercitate anterior, judecătorul cauzei nu ar mai putea fi imparţial. Susţin că dispoziţiile criticate sunt contrare şi prevederilor constituţionale ale art. 53, întrucât inculpaţii sunt judecaţi de către un judecător care şi-a spus deja părerea cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probatoriului în faza de urmărire penală, ceea ce reprezintă o restrângere nejustificată, disproporţionată a dreptului lor de a se adresa unui tribunal, fiind adusă o atingere existenţei dreptului de a se apăra în instanţa de judecată. Pentru considerentele expuse anterior apreciază că se aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi (2) .