Decizia CCR nr. 20/2016Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că a formulat o cerere prin care a solicitat instanţei de judecată ridicarea măsurii asigurătorii asupra sumelor de bani încasate cu titlu de dobândă de la data instituirii popririi asigurătorii, respectiv menţinerea ca ridicată a măsurii asigurătorii asupra sumelor ce vor rezulta pe viitor cu titlu de dobândă, aferente sumelor din conturile indicate. În susţinerea acestei cereri, autorul a arătat instanţei că nu formulează o contestaţie împotriva măsurii asigurătorii luate de către procuror şi nici împotriva modului de aducere la îndeplinire a acestei măsuri, cererea sa fiind justificată de faptul că, între timp, a rămas fără mijloace de subzistenţă, având aşadar un motiv care nu exista la data luării măsurii şi care a intervenit în timpul judecăţii. Faţă de această motivare, instanţa de judecată a respins cererea ca tardivă şi inadmisibilă, cu motivarea că toate aspectele care ţin de măsurile asigurătorii au fost soluţionate definitiv prin Încheierea nr. 1.094 din 22 decembrie 2014, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aşa încât autorul susţine că dispoziţiile art. 249 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât nu exceptează de la luarea măsurilor asigurătorii fructele produse de sumele de bani aflate într-un cont bancar, prin aceasta creându-se o discriminare între cetăţeni, în funcţie de modalitatea de venituri obţinute, în categoria "bunurilor exceptate de lege" aflându-se doar salariile, care pot fi poprite într-o anumită limită.