Decizia CCR nr. 20/2016Paragraful 30

24. Curtea reţine însă că în prezenta cauză, în data de 6 octombrie 2014, au fost dispuse, prin ordonanţă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, măsuri asigurătorii cu privire la bunurile inculpatului, autor al excepţiei, inclusiv măsura popririi asigurătorii asupra a trei conturi bancare ale acestuia. Ulterior contestării acestor măsuri, inculpatul, autor al excepţiei, a formulat o cerere prin care a solicitat instanţei de judecată ridicarea măsurii asigurătorii asupra sumelor de bani încasate cu titlu de dobândă de la data instituirii popririi asigurătorii, respectiv menţinerea ca ridicată a măsurii asigurătorii asupra sumelor ce vor rezulta pe viitor cu titlu de dobândă, aferente sumelor din conturile indicate, motivat de faptul că, între timp, a rămas fără mijloace de subzistenţă, având aşadar un motiv care nu exista la data luării măsurii şi care a intervenit în timpul judecăţii, cerere respinsă de către instanţă ca tardivă şi inadmisibilă, pentru motivele arătate în paragraful 4 al prezentei decizii. În acest context a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 249 alin. (8) din Codul de procedură penală, autorul susţinând că acestea nu exceptează de la luarea măsurilor asigurătorii fructele produse de sumele de bani aflate într-un cont bancar, prin aceasta creându-se o discriminare între cetăţeni, în funcţie de modalitatea de venituri obţinute, în categoria "bunurilor exceptate de lege" aflându-se doar salariile, care pot fi poprite într-o anumită limită.