Decizia CCR nr. 889/2015Paragraful 46

41. Aşa fiind, articolul unic punctul 2 subpunctul 4 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2015 încalcă dreptul persoanei vătămate într-un drept sau într-un interes legitim de către o autoritate publică la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legiuitorul neîndeplinindu-şi obligaţia de a lua măsurile legislative care să permită punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. Curtea reţine că, în conformitate cu cele statuate în jurisprudenţa proprie şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, este sarcina legiuitorului să găsească mijloace adecvate pentru a asigura eficienţa hotărârilor judecătoreşti, prin adoptarea unor măsuri legislative în sensul reducerii duratei şi a simplificării procedurii executării silite a acestora, cu respectarea exigenţelor constituţionale ale statului de drept. Or, în situaţia de faţă, prin adoptarea reglementării criticate, legiuitorul a intervenit în procesul civil, în faza de executare a hotărârii pronunţate de o instanţă judecătorească, lipsind de efecte juridice actul jurisdicţional care are autoritate de lucru judecat. Împiedicând executarea unei hotărâri judecătoreşti, legiuitorul nesocoteşte principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, care implică în sarcina autorităţilor statului obligaţia de a-şi exercita atribuţiile legale şi constituţionale în cadrul şi în limitele prevăzute de Legea fundamentală. Prin adoptarea normelor criticate, autoritatea legiuitoare a acţionat ultra vires, depăşindu-şi competenţele constituţionale în detrimentul autorităţii judecătoreşti.