Decizia CCR nr. 873/2015Paragraful 20

15. Autorii excepţiei critică faptul că dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu permit şi persoanei vătămate să ceară revizuirea unei hotărâri penale definitive pentru cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală, spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, care recunoştea - prin dispoziţiile art. 394, coroborate cu cele ale art. 396 şi art. 408^2 din cod - tuturor părţilor din proces dreptul de a introduce cerere de revizuire, inclusiv pentru motivele de revizuire conţinute, în prezent, de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală. Autorii excepţiei consideră că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate - în situaţia unei încheieri definitive pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care este admisă în parte plângerea împotriva unei soluţii de neurmărire penală - cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală pot fi invocate ca motive de revizuire numai de persoana faţă de care procurorul a dispus soluţia de neurmărire.